Azi la Radio România Cultural: O carte pe zi - Ernest Volkman, Cele mai mari operaţiuni de spionaj ale secolului XX
29 Noiembrie 2017, 05:30
Marţi, 28.11.2017, în emisiunea Intro
Ernest Volkman, Cele mai mari operaţiuni de spionaj ale secolului XX, trad. de George Salomie, Editura RAO, Bucureşti
Romancierul britanic John Le Carré defineşte spionajul drept „o formă de voyeurism consfinţită de stat”.
Din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai corectă şi fină definiţie a spionajului. Ei bine, exact despre esenţa, mecanismele, principiile şi marile episoade ale spionajului internaţional consumate în veacul trecut scrie cu inspiraţie, coerenţă, bine aşezat în bibliografie şi foarte documentat Ernest Volkman în cartea Cele mai mari operaţiuni de spionaj ale secolului XX. Volumul este tradus de George Salomie şi a fost publicat la Editura RAO din Bucureşti.
Abordare serioasă, cartea citată beneficiează de o dinamică Introducere a autorului, de un extrem de necesar Glosar de termeni specifici activităţii de spionaj, precum şi de capitolul introductiv numit Împărăţiile spionajului, o cartografiere punctuală a principalelor servicii secrete aparţinînd statelor care realmente contează în acest domeniu al umbrelor şi secretelor infernale.
Sincer, mă surprinde absenţa României, mai ales că e vorba despre secvenţe celebre derulate în secolul anterior, atunci cînd spionajul românesc chiar avea greutate, nu ca astăzi, cînd succesivele reforme şi subjugări externe au redus capacitatea de reacţie a spionajului mioritic. Mais passons, după cum zice francezul...
Nevoia ca informaţia militară să fie accesibilă statelor în epoca modernă a determinat reglementarea internaţională a spionajului.
Ca urmare, diplomaţiei clasice i s-a adăugat această dimensiune tolerată oficial, a prezenţei unor spioni pe teritoriul ambasadelor.
Totul se face la schimb, inclusiv expulzările agenţilor mai obraznici, care tulbură apele. Sigur, evoluţiile din ultima jumătate de veac au determinat ca spionii să nu fie pasivi culegători de informaţii vitale, ci actori care generează ei înşişi evenimente dezirabile statelor ce-i plătesc.
Acelaşi John Le Carré vorbea despre agenţii activi care acţionează ca nişte „alchimişti geopolitici”, generînd şi imprimînd direcţii unor evenimente interne. Campanii de presă, demonstraţii de stradă, proteste publice, revolte populare, lovituri de stat şi revoluţii, cîte nu au fost (şi sînt) oare iniţiate de oamenii potentelor servicii secrete?
Despre aceste aspecte discută cu competenţă, într-un stil agreabil şi bizuit pe informaţii declasificate Ernest Volkman în volumul Spionaj. Cele mai mari operaţiuni de spionaj ale secolului XX.
Cartea sa devine astfel un repertoar al celor cunoscute studii de caz privind spionajul internaţional în secolul trecut, de la operaţiunea Trust a sovieticilor din anii 1921-1924, cînd comuniştii au păcălit Occidentul cu privire la realitatea din URSS, şi pînă la caruselul spionilor din Berlin în perioada 1966-1989.
Citiţi această carte şi lumea în care trăiţi nu va mai fi aceeaşi!
