CĂLIN ANDREI MIHĂILESCU: “Scrisul trebuie să revrăjească lumea”

Călin Andrei Mihăilescu, prozator, poet, eseist, care a predat aproape treizeci de ani spaniola și literatura comparată la University of Western Ontario din Canada, revine în actualitatea literară cu volumul „Răbdări vrăjite. Povești din anii tineri”, apărut la Editura Vremea și lansat la Salonul de Carte Bookfest. Invitat de Anca Mateescu la Revista Literară Radio, Călin Andrei Mihăilescu a vorbit despre farmecul copilăriei și al tinereții petrecute în România comunistă, despre memorie, discreție, scris și arta de a transforma viața în literatură, cu un strop de vrajă și o doză sănătoasă de autoironie.

„Răbdări vrăjite. Povești din anii tineri” nu este un jurnal, ci o colecție de povești sincere, scrise cu farmec și inteligență, despre anii de început ai vieții autorului.

„Nu este un jurnal, nu este o dare de seamă. Eu nu cred în jurnale și nici în dări de seamă.”

Scrise în momente diferite, multe dintre textele volumului sunt inedite, dar toate poartă amprenta unei sincerități rafinate și a unei memorii neîmpovărate de resentimente.

„Nu sunt deloc un tip traumatic care-și amintește lucrurile rele, care se răzbună, care se răzbună pe trecut, care e resentimentar. Resentimentul e o chestie foarte, foarte neplăcută și mocnită tot timpul.”

Titlul cărții este un joc de cuvinte, dar și un manifest subtil pentru redescoperirea magiei în lucrurile simple. Poveștile sunt pline de umor, dar și de luciditate, amintind cititorului că vraja copilăriei și a tinereții vine adesea la pachet cu greutăți.

„Am învățat să fiu stoic, adică faci foame și faci frig și asta e situația și treci prin asta, încercând să-ți acoperi cicatricile cu noi bucurii, să nu fii rănit dincolo de posibilitatea de a se reveni și asta este vraja.”

Volumul este gândit ca o clepsidră a timpului, în care poveștile autorului se întâlnesc cu experiențele cititorului. Structura cărții urmează mai multe cronologii, unele personale, altele simbolice, începând chiar dinainte de nașterea autorului.

„Partea experimentală a cărții este că, de fapt, o văd ca pe o talie sau ca pe partea foarte subțire, îngustă a unei clepsidre, în care vasul de sus al clepsidrei sau unul dintre vasele clepsidrei este experiența mea și memoria mea și scrisul meu și, de cealaltă parte, este viața și experiența fiecărui cititor. Și atunci, cartea asta este o mediere între poveștile personale ale mele și cele ale cititorilor.”