Cel mai recent roman al lui Julian Barnes apare la Nemira – Singura poveste
11 Mai 2018, 13:10
Cel mai recent roman al scriitorului britanic Julian Barnes, premiat cu Man Booker Prize, apare în colecția Babel a editurii Nemira – Singura poveste, în traducerea lui Radu Paraschivescu.
Cartea va fi disponibilă la standul editurii Nemira de la Salonul de carte Bookfest (30 mai-3 iunie).
„Cei mai mulţi dintre noi au de spus o singură poveste. Asta nu înseamnă că ni se întâmplă un singur lucru în viaţă – se petrec nenumărate întâmplări, pe care le transformăm în nenumărate poveşti. Însă una singură contează cu adevărat, pe una singură merită până la urmă s-o spui. Ceea ce urmează e povestea mea.“ Julian Barnes
O vară din anii ’60, undeva la sud de Londra. Când se întoarce de la facultate, Paul îi face pe plac mamei și se duce la tenis. Acolo e Susan: caldă, încrezătoare, ironică, soție și mamă a doi copii. Evident, iubirea lor este unică și irepetabilă. Peste zeci de ani, el privește înapoi la povestea lor și la eșecul ei, știind că memoria ne joacă feste și ne surprinde.
„Un roman profund emoționant și o analiză a suferinței din iubire (…). Revizitând fluxul și refluxul unei pasiuni, Julian Barnes pune în lumină legătura dintre un om bătrân și propriul lui sine.“ Publishers Weekly
„O poveste a devastării emoționale totale.” The New Statesman
„O rafiantă perspectivă asupra Iubirii.” The Guardian
Nu aveam nicio definiţie nouă a iubirii. N-am stat să examinez cu adevărat ce era şi ce-ar putea atrage după sine. M-am supus pur şi simplu primei iubiri în toate privinţele ei, de la atinsul cu pleoapa pe obraz la absolutism. Nu conta nimic altceva. Bineînţeles că exista şi „restul vieţii”, atât prezentă (cursurile de la facultate), cât şi viitoare (loc de muncă, salariu, poziţie socială, ieşire la pensie, viaţă de pensionar, moarte). Aţi putea spune că mi-am suspendat partea asta a vieţii. Dar nu-i aşa: ea era viaţa mea, iar restul, nu. Toate celelalte puteau şi trebuiau sacrificate, cu sau fără premeditare, când şi după cum găseam de cuviinţă. Deşi „sacrificiu” implică pierdere. Or, n-am avut niciodată sentimentul pierderii.
