Daniela Rei Vișan în dialog cu Horia Roman Patapievici la Radio România Cultural
20 Mai 2018, 06:04
” Ce folos să cucerim Luna, dacă n-o facem decât spre a ne sinucide.”
Andre Malraux
Duminică 20 mai 2018, de la ora 22,20, la Radio România Cultural, vă propunem o întâlnire cu scriitorul Horia Roman Patapievici. Punctul de plecare al dialogului nostru a fost volumul - Partea nevăzută decide totul, apărut la Editura Humanitas în anul 2015.
Pe durata celor 40 de minute ale emisiunii Repere spirituale, vom încerca să analizăm câteva din modelele antropologice ale omului modern, dominat în gândire de viziunea atee asupra lumii, de idolatrizare a materiei și a nevoilor trupului.
Așa cum scria Horia Roman Patapievici în Cuvânt înainte-Văzutelor tuturor și nevăzutelor, ”Cele mai importante lucruri nu se văd.(...) Văzutele și nevăzutele trec prin noi și se amestecă în fiecare părticică a trupului și sufletului nostru; și la fel trec și se petrec prin toate colțurile lumii acesteia.”
”Ceea ce este mai profund nu poate fi exprimat(..) Nici măcar marii artiști nu reușesc să exprime cu adevărat profundul ca atare. Ceea ce numim la ei frumusețe nu este decât expresia , pe care o simțim perfectă, a ceea ce de fapt, lipsește.Frumusețea exprimă profundul prin absența lui. Iar din această frumusețe ne hrănim, exact la fel cum paradisul din noi se hrănește -hămesit, înfometat-cu absența paradisului din lume. Nu pentru că în lume nu mai există paradis, ci pentru că, fiind cum e, lumea nu îl mai încape.”
”Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutelor de care depindem sunt văzutele de care fugim ori pe care le pierdem. Deși totul, în lumea în care trăim, pare a se petrece între corpuri, totul de fapt se tranșează prin realități care nu se văd și pe care nimeni nu le posedă. În mod tragic, toată viața noastră e o zbatere după corpuri, adică o luptă pentru dobândirea de bunuri . Fugim după ele în speranța că asta ne va sătura foamea de binele din ele, în care nădăjduim să ne găsim adâncul propriu și odihna din el.”
Alături de Horia Roman Patapievici vom analiza și vom încerca să înțelegem paradoxul lumii moderne, care s-a hotărât parcă, să discrimineze nevăzutul, în favoarea văzutului; producând noul în mod deliberat și continuu, întrupându-l, oglindește miracolul Întrupării Domnului Iisus fără a-L înțelege însă, negându-L, mutilându-L, încercând să-L doboare.
Ne fascinează performanțele tehnicii moderne și ale minții omenești, dar uităm sursa reală a acestora.
Ne agățăm cu disperare de tinerețea și frumusețea trupurilor, dar neglijăm izvorul frumuseții și al binelui care dăinuie dincolo de timp . Am vrea să cucerim nemurirea trupurilor, dar Îl uităm pe Cel care ne-a zămislit.
” Tot ceea ce a fost sus, înalt,în zona eternului, a fost convertit în aspirații ce se rezolvă la nivelul orizontalității corpurilor”, ”se refuză îmbătrânirea frumoasă, în speranța unei conservări imposibile a tinereții. Sufletul care se zbate să obțină imortalitatea cu mijloacele materiei este desfigurat, mutilat”, ” căutăm nemurirea într-un domeniu al materiei care e pustiu”, subliniază Horia Roman Patapievici.
Un alt paradox al societății moderne este legat de originile ei creștine și educația contemporană, în care religiosul a fost aprope exilat din spațiul public. Prin documentele adoptate in ultimele trei decenii, societatea modernă vădește o secularizarea radicală, în toate domeniile vieții publice, de la politică, cultură, educație, sănătate. Mecanismele instituționale par să excludă partea nevăzută a ființei umane, concentrându-se exclusiv pe palierul trupesc și mental. A rezultat astfel un model antropologic mutilat, în care omul este perceput și analizat strict ca un instrument de marketing; unii sociologi mai curajoși, vorbesc chiar de o formă modernă, soft, de sclavie și chiar de o formă nouă de adicție. Omul-gadget, omul-robot, omul rupt de cosmos, despărțit de Dumnezeu, al cărui suflet tânjește insă după izvoarele sale cerești.
” Nu există valori, nu există morală și nu există gândire creatoare acolo unde lumea are o singură dimensiune, unde realitatea e doar fizică(...) Sufletul își descoperă profunzimea numai în fața posibilității transcendenței. Acolo unde oamenii recunosc existența unui singur nivel de realitate, sufletul nu mai are „spațiu” să respire, să își exercite operațiile firești, să trăiască. Când operațiunile sale firești diminuează, sufletul se diluează, se aplatizează: devine, cum spun englezii, shallow”.
Horia Roman Patapievici- Partea nevăzută decide totul
Duminică, 20 mai 2018, de la ora 22,20, la Radio România Cultural, vă propunem un exercițiu de aducere -aminte/ anamnesis, încercând să redescoperim împreună partea nevăzută a lumii și a ființei noastre.
