Duminică 13 mai 2018, la Conferinţele TNB, Prof. Mihai Zamfir despre "Demascarea naivităților curente"

Duminică 13 mai 2018, de la ora 11.00, la Sala Atelier, în cadrul programului CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL Prof. MIHAI ZAMFIR prezintă conferinţa cu tema  Demascarea naivităților curente

„De cel puțin două secole, ideea unei evoluții continue și ascendente a omenirii stăpânește spiritele: schema hegeliană a istoriei, trecută prin avataruri succesive (istoriografia romantică, marxismul, pozitivismul ingenuu al secolului al XIX-lea, doctrinele colectiviste din secolul XX), s-a dovedit de o tenacitate impresionantă. Conform hegelianismului leninist, viitorul imediat al lumii se afla trasat cu certitudine – socialism multilateral dezvoltat, comunism. Generațiile de astăzi, care au trecut și ele fără să vrea prin cursurile de învățământ politic ale perioadei comuniste, au preluat inconștient schema hegeliană și au plasat-o la vaza mentalului colectiv contemporan.

Or, nimic nu e mai neadevărat. Din fericire, desfășurarea istoriei nu e în niciun fel previzibilă, iar cursul ei reprezintă aleatoriul absolut. S-ar putea imagina o Antologie de un comic imens, a cărei temă să fie tocmai modul în care cele mai pretențioase și mai științifice prevederi în legătură cu viitorul au eșuat matematic, lamentabil și spectaculos.

Trăim o epocă îngrozitoare, sărăcia și precaritatea merg crescând de la an la an, bogații devin tot mai bogați, nerușinat de bogați, iar săracii tot mai săraci. O explozie socială va zgudui lumea. Această litanie emisă pe diverse tonuri și repetată la nesfârșit formează politica de bază a stângii europene și americane din ultimele decenii – de fapt, de după 1989, de după căderea comunismului.

Repetată la nesfârșit și transformată în adevăr curent, lozinca de mai sus nu e mai puțin falsă. În realitate, niciodată omenirea n-a trăit mai bine ca astăzi, ca în luna mai a anului 2018. Hrana variată și îndestulătoare, tratarea eficientă și eliminarea bolilor grave, cultura răspândită în toate păturile sociale și la prețuri accesibile, posibilitatea de a călători fără opreliști și oriunde în lume, absența aproape totală a regimurilor dictatoriale în peisajul politic contemporan ne arată că bunăstarea s-a răspândit în proporții colosale și că trăim o epocă mai degrabă binecuvântată”.  Mihai ZAMFIR

Despre conferenţiar

Născut în 1940, la București, este scriitor, istoric literar și critic literar, profesor universitar la Universitatea București.

Absolvent al Facultății de Filologie a Universității din București, promoția 1962, secția română-portugheză. În studenție, a participat la ședințele Cercului de stilistică înființat și condus de Tudor Vianu. În perioada 1966-1967 urmează un stagiu de specializare în Franța, la Universitatea din Nisa. În 1967 revine în România și își va susține doctoratul în iulie 1970, cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonată de Șerban Cioculescu), devenind doctor în litere.

Este specialist în stilistică, istorie literară și literatură comparată, și traducător din limba portugheză.

Începe activitatea didactică în 1962, după absolvirea facultății, ca asistent la Facultatea de Litere. În decursul timpului parcurge toate gradele universitare. În 1975 înființează secția de limba și literatura portugheză de la Universitatea București. Pe lângă activitatea didactică din țară, colaborează și cu universități din țările de limbă portugheză: între 1972-1975 este profesor auxiliar la Universitatea din Lisabona, iar după Revoluția din decembrie 1989 este profesor invitat la Lisabona (1990-1993) și Brazilia (1995). Din 2008 s-a retras de la Catedra de Literatură a Facultății de Litere.

Între 1970-1972 este consilier în Ministerul Învățământului. După Revoluția din decembrie 1989, în perioada 1990-1993 deține funcția de subsecretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării. În perioada noiembrie 1997 - mai 2001 este ambasador al României în Portugalia. Între 2007 - 2013, este ambasadorul României în Brazilia.

Este autorul a cinci romane și al unui număr important de eseuri critice, dintre care amintim: Proza poetică românească în secolul XX, 1971, Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, 1976, Formele liricii portugheze, 1985, Cealaltă față a prozei, 1988, Din secolul romantic, 1989, Discursul anilor 90, 1997, Jurnal indirect. Scrisori portugheze, 2006. Volumul Scurtă Istorie. Panorama alternativă a literaturii române, premiat de revista „Observatorul Cultural” în 2012 a apărut în două ediţii, la Cartea Românească (2011) şi la Polirom (2013).