GRIGORE VIERU

În ziua de 14 februarie 1935 s-a născut Grigore Vieru (cunoscut poet basarabean), în satul Pererîta de pe malul stâng al Prutului (fostul judeţ Hotin). A terminat şcoala de şapte clase din satul natal, după care s-a înscris la şcoala din orăşelul Lipcani.

Debutul literar, Grigore Vieru şi l-a făcut în 1957 pe când era student, cu o plachetă de versuri pentru copii „Alarma”. După ce a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, s-a îndreptat spre Facultatea de Filologie şi Istorie. Însă lipsurile materiale l-au făcut pe Grigore Vieru să abandoneze din primul an cursurile. Nu a fost însă descurajat. S-a aplecat tot mai mult asupra scrisului, astfel că în 1958 i-a apărut o a doua culegere de versuri pentru copii intitulată „Muzicuţe”.

După o perioadă în care a fost redactor la „Cartea Moldovenescă”, unde i-au apărut două plachete de versuri pentru copii, revista „Nistru” i-a publicat lui Grigore Vieru poemul „Legământ”, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu. Apoi, în anul ce urmează, prefaţat de Ion Druţă, i-a apărut volumul de versuri pentru cititorii de toate vârstele, volum pentru care a primit Premiul Republican al Komsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. În anul 1968 s-a produs o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”. Cartea a fost imediat apreciată de critica literară, drept cea mai originală apariţie poetică.

* * *

În anul 1973 lui Grigore Vieru i s-a îndeplinit cel mai mare vis: a trecut Prutul în România, în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. A participat la o întâlnire cu redactorii revistei „Secolul XX” şi a vizitat (la rugămintea sa), mânăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna şi Văratic. În anul următor, o nouă invitaţie a venit din partea Uniunii scriitorilor din România, căruia Grigore Vieru i-a dat curs, de data aceasta ajungând să viziteze Transilvania. Va mai reveni în România (însoţit şi de soţie) câţiva ani mai târziu, mai precis în 1977, tot la invitaţia Uniunii Scriitorilor. Cu acest prilej Grigore Vieru a vizitat mai multe oraşe: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi. A continuat să scrie şi aproape în fiecare an a publicat câte o carte. În anul 1984 însă, Grigore Vieru a hotărât să-şi adune cele mai frumoase poezii în volumul „Scrieri alese”, prefaţat de cel mai de seamă critic şi istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi. Creaţiile incluse în această carte au în majoritatea lor un caracter social. De aici încolo poetul a fost obligat de condiţiile social-politice, să devină un „poet tribun”, iar multe din poeziile sale au intrat în repertoriul unor cântăreţi de prestigiu, ce i-au transcris versurile pe muzică.

* * *

La sfârşitul anilor 1980 Grigore Vieru s-a implicat în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, având un rol important alături de alţi oameni de cultură, în deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor de peste Prut. Totodată el a fost şi unul dintre membrii fondatori ai Frontului Popular din Moldova şi s-a aflat printre organizatorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM, prilej cu care s-a reuşit impunerea în Basarabia a limbii române şi a fost adoptat alfabetul latin.

* * *

Ca o recunoaştere a meritelor sale, Grigore Vieru a primit de-a lungul timpului mai multe premii şi distincţii, dintre care amintim: cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii - „Diploma de Onoare Andersen” (1988), titlul onorific de Scriitor al Poporului (1992) şi Ordinul Republicii (1996).

În anul 1990 Grigore Vieru a fost ales membru de onoare, iar în 1993 membru corespondent al Academiei Române. În 1992, aceeaşi academie l-a recomandat pentru Premiul Nobel pentru Pace.

De asemenea, Grigore Vieru fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

* * *

Grigore Vieru a încetat din viaţă pe 18 ianuarie 2009, ca urmare a unui accident de maşină. În urma sa a rămas imaginea unui om minunat, cu suflet mare. Dar şi creaţia unui visător de peste Prut care credea cu înflăcărare că locuitorii de pe ambele maluri aparţin unui spaţiu anume, sunt acelaşi neam, au aceeaşi religie, istorie şi mai ales o singură limbă: limba română.

VASILESCU GABRIELA