Interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu de la Festivalul Internațional de Literatură de la Dublin: „Traducătorul nu trebuie să fie o Cenușăreasă a literaturii, ci o vedetă, alături de scriitor” | PODCAST

Scriitorul Mircea Cărtărescu și traducătorul său, Sean Cotter, au câștigat premiul International Dublin Literary Award pentru romanul „Solenoid”. Sponsorizat de Dublin City Council, este unul dintre cele mai valoroase premii literare din lume care se acordă unui roman tradus și publicat în limba engleză. Mircea Cărtărescu va primi 75.000 de euro, iar 25.000 de euro îi vor reveni traducătorului Sean Cotter.

În competiție intră operele literare nominalizate de biblioteci publice din întreaga lume. Romanul „Solenoid” de Mircea Cărtărescu a fost nominalizat de Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca.

Printre câștigătorii din anii precedenți s-au numărat Orhan Pamuk, Michel Houellebecq, Herta Müller, Javier Marías, Colm Tóibín și Jim Crace.

Despre semnificația acestui premiu a stat de vorbă Diana Joicaliuc cu scriitorul Mircea Cărtărescu.

Ați câștigat împreună cu traducătorul Sean Cotter, prestigiosul Dublin Literary Award pentru romanul „Solenoid”. Ce înseamnă pentru dvs. această recunoaștere, faptul că sunteți singurul autor român distins cu acest premiu?

Ca să fiu sincer, nu am știut de la început cât de important este acest premiu literar al orașului Dublin. Pe parcurs, am înțeles că este unul dintre cele mai mari din lume și că este, într-adevăr, cel mai important premiu care se dă unei singure cărți apărute în limba engleză. Ceremonia a fost absolut uimitoare, au fost implicate personalități de seamă, toată lumea culturală din Dublin. Spre surpriza și bucuria mea, au venit la această ceremonie câțiva dintre cei mai importanți editori ai mei, de asemenea, buni prieteni. Și, sunt foarte bucuros că nu doar eu, ci și Sean Cotter, traducătorul romanului „Solenoid” a primit acest premiu, alături de Will Evans, directorul editurii Deep Vellum din Texas, Statele Unite ale Americii, care a publicat cartea.

Cu adevărat special în cazul acestui premiu este și faptul că bibliotecarii sunt cei care fac nominalizarea.

Le sunt foarte recunoscător celor din Cluj care au făcut nominalizarea. A fost un lucru minunat din partea lor și mă bucur că, până la urmă, a fost și eficient, pentru că au primit și ei acest premiu alături de mine.

Ediția în limba engleză a romanului „Solenoid” a beneficiat de traducerea excelentă a lui Sean Cotter. Romanul a fost tradus până acum în spaniolă, catalană, suedeză, franceză, germană, slovacă, bulgară, croată, italiană, daneză, neerlandeză, engleză, norvegiană și maghiară. Care este relația dvs. cu traducătorii?

Eu am spus de foarte multe ori că apreciez traducerea ca pe o artă. Este una dintre artele literaturii. Traducătorul nu trebuie să fie în niciun caz o Cenușăreasă a literaturii, ci o vedetă, alături de scriitor.

Cei mai mulți dintre traducătorii mei în limbile principale și în alte limbi îmi sunt prieteni foarte buni și avem o relație deschisă și frumoasă. Cu Sean Cotter am colaborat pe parcursul traducerii cărții. El mi-a trimis liste de lucruri asupra cărora plana o ușoară nesiguranță, iar eu i-am răspuns cum am putut și colaborarea a mers foarte bine. De altfel, el a mai tradus cărți de-ale mele și suntem o echipă.

În cadrul discursului susținut la ceremonia de acordare a premiului ați spus că „într-un fel, <Solenoid> a conținut o premoniție a ororilor din timpul nostru. După compunerea sa, au urmat războiul din Ucraina, tragedia din Gaza, deruta valorilor umane în lumea rețelelor sociale și ascensiunea Inteligenței Artificiale”. Și ați pledat pentru apărarea drepturilor omului, pentru rezistență, atât culturală, cât și artistică, împotriva forțelor haosului și distrugerii. Cum vedeți dvs. rolul scriitorului în contextul politic și social complicat pe care îl traversăm?

S-a scris literatură în toate epocile istorice, în epocile de prosperitate ca și în cele dezastruoase. S-a scris literatură în Holocaust, s-a scris literatură în toate condițiile prin care poate trece ființa omenească. Eu cred că scriitorii sunt în primul rând ființe umane, capabile de empatie, de înțelegerea suferinței, de la cea individuală, la cea globală, planetară. Cred, de asemenea, că fiecare scriitor adevărat este și un fel de profet, de fanion sau drapel care flutură în vânt, înainte ca noi, jos, să simțim vântul, așa cum spunea Rilke într-un poem. Într-un fel, cred că artiștii și scriitorii au această putere de a prevesti răul, de a-l prevedea și de a trage un semnal de alarmă, de a ridica vocea împotriva lui. De asta cred că atât ca simpli cetățeni, dar și ca intelectuali și scriitori, trebuie să fim alături de compatrioții noștri, de cetățenii lumii, de toți cei care, dintr-un motiv sau altul, suferă.

Discursul scriitorului Mircea Cărtărescu la primirea prestigiosului Dublin Literary Award a fost tradus în limba română de jurnalistul Horia Ghibuțiu.

Citește și: Mircea Cărtărescu a câștigat prestigiosul International Dublin Literary Award pentru romanul „Solenoid”