Marele romancier american, William Faulkner, la Editura ART

Joe Christmas nu știe dacă e negru sau alb într-un sud al Statelor Unite în care simpla ambiguitate asupra apartenenței rasiale e de ajuns să te transforme într-un paria. El însuși trăiește când de o parte a acestei linii imaginare, când de cealaltă, urându-i pe albii care nu-l acceptă cu totul, dar și pe negrii cu care refuză să se identifice, într-o schizofrenie violentă care nu poate să sfârșească decât în furie oarbă și, în cele din urmă, în crimă.

Oamenii pe care-i întâlnește, părinți adoptivi bigoți, prostituate, răspopiți, flecari și fete bătrâne par cu toții blestemați să-și trăiască propria specie de nebunie. Povestea lui Christmas se pierde și se regăsește constant printre toate celelalte ale lor, care-o recompun de la distanțe diferite, când binevoitor, când cu maliție, într-un neîntrecut joc de perspective, care face din Faulkner un maestru și din Lumină în august o capodoperă.

Vezi CARTEA.

Cele mai bune părți din carte nu se ocupă direct de soarta negrilor, ci de condiția spirituală a albilor în mâinile cărora se află acea soartă.

Gândite de autor astfel încât în ansamblul lor să alcătuiască un roman, povestirile din Pogoară-te, Moise urmăresc arborele genealogic stufos al familiei McCaslin prin prisma câte unui personaj dintr-o generaţie sau alta. Cu stilul său inconfundabil și rafinamentul lui stilistic, fără să ţină cont de cronologia clasică, Faulkner alternează pe parcursul acestor proze atât perspectivele din care povesteşte, vizând plurivalențele relaţiilor dintre albi și negri, cât şi, trecând de la farsă la cele mai mari profunzimi, cheia discursurilor, zugrăvind astfel complexitatea naturii şi a vieţii umane.

„Este cel mai mare scriitor pe care ni l-a dat Sudul... Prin toată preocuparea lui pentru Sud, Faulkner a căutat de fapt să dezvăluie natura umană. Aşa că trebuie să revenim la el pentru acea continuitate a moralităţii care e responsabilă de măreţia clasicilor noştri.“ Ralph Ellison

Vezi CARTEA.