O carte pe zi: Carlos Ruiz Zafon, Jocul îngerului

O carte pe zi, realizator Valentin Protopopescu

Luni, 16.10.2017, în emisiunea Intro

Carlos Ruiz Zafon, Jocul îngerului, traducere de Dragoş Cojocaru, Editura Polirom, Iaşi

Despre prozatorul catalan Carlos Ruiz Zafón am mai vorbit. Celebru datorită romanului Umbra vîntului, acesta iată că recidivează cu o altă excelentă carte de proză, intitulată Jocul îngerului, practic a doua volută a unei trilogii închinate pînă acum, să spunem, unui loc imaginar drag acestuia, „Cimitirul Cărţilor Uitate”. Acest al doilea roman al trilogiei a fost tradus dumnezeieşte de Dragoş Cojocaru, cel care a realizat şi notele explicative, el văzînd lumina tiparului la casa Polirom de la Iaşi.

Cu o construcţie poate chiar mai complexă şi mai polifonică decît Umbra vîntului, noua provocare romanescă a lui Zafón aduce în prim-plan, dacă mai era nevoie, stilul fantast şi baroc al acestui artist îndrăgostit de Barcelona. Ca de obicei, autoreferenţialitatea primează, acţiunea conturîndu-se în jurul unei cărţi. Mai precis, în jurul autorului acesteia, un scriitor, nefericitul şi genialul David Martín, cel care, copil sărman, este protejat de un bogătan cu veleităţi scriitoriceşti, Pablo Vidal. Acest Vidal, aparent un bun samaritean, însă lucrurile nu sînt ce par a fi, o protejează şi pe Cristina, fiica şoferului său personal, de care este îndrăgostit. De fapt, romanul se bizuie pe un qui pro quo sofisticat, Vidal protejîndu-i pe cei doi din raţiuni deloc generoase, cu toate că el este un om bun la suflet, dar cu o moralitate apăsată de negrele umbre ale frustrării. Sărac şi deosebit de muncitor, David Martín scrie sub pseudonim un fel de Mistere ale Barcelonei, romanul foileton Oraşul blestemaţilor, devenind un reflex catalan al lui Eugène Sue cu ale sale Mistere ale Parisului. În urma supraepuizării intelectuale, proape muribund, suferind de un cancer tumoral cerebral, David are sentimentul că renaşte la viaţă, sănătate şi dragoste cînd un comanditar misterios, editorul parizian Corelli nu numai că-l vindecă prin apel la supranatural, dar îi şi comandă o carte despre demitizarea religiei aşa cum n-a mai fost scrisă vreodată.

Practic, avem de-a face cu o versiune postmodernă a celebrului pact dintre Doctor Faustus şi  diavol, consecinţele nefiind însă identice.  Cu sufletul scindat între două iubiri imposibile, David este dominat de un contratimp dureros în posibila relaţie cu Cristina, şi de o moralitate prea aspră în relaţia cu tînăra Isabella, cea care năzuieşte să devină discipolă a sa într-ale scrisului.

Conştiinţă scindată, personaj tragic, talentat în exces şi detectiv malgré soi,  Martín luptă contra unui destin nefavorabil dar care, la final, pare că-şi întoarce faţa la el, pentru că falsul editor Corelli, de fapt un diavol ceva mai permisiv, îi va oferi, pe lîngă viaţa veşnică, şi o nouă oportunitate a iubirii. Stăpîn al timpului, Corelli îi oferă lui David şansa de a începe de la zero dragostea cu sinucisa Cristina, aceasta fiind reînviată într-un alt ciclu de viaţă.

Fireşte, fundalul acestei intrigi arborescente şi planiforme este tot misterioasa şi lugubra Barcelonă, una ploioasă, ceţoasă şi a cărei atmosferă e impregnată de enigme sîngeroase şi destine triste. Cît despre scriitură, Carlos Ruiz Zafón rămîne acelaşi maestru al retoricii sofisticate, el construind neobosit spectaculoase alternative poliţiste şi metafizice la realitatea cenuşie a cotidianlui barcelonez.

Foto: Carlos Ruiz Zafón,  coperte, imagini ilustrând universul barcelonez al lui Zafón, link you tube spre book trailerul romanului Jocul îngerului:

https://www.youtube.com/watch?v=SPcOM-uQQ0