O carte pe zi, realizator Valentin Protopopescu

Joi, 16.03.2017, în emisiunea Intro

Patrick Mouratoglu, Le Coach, Editura Arthaud, Paris

Autobiografia lui Patrick Mouratoglu, Le Coach, apărută la Editura Arthaud de la Paris în mai 2015, este o carte ce reţine atenţia şi asta pentru că autorul este un om special.

Îl admiram pe Patrick Mouratoglu ca realizator TV la Eurosport, dar citindu-i cartea, am descoperit un personaj foarte complex, mare iubitor al tenisului, însă mai ales un ins care ilustrează fără rest formula anglo-saxonă Self-made man. Cumva a priori, devenisem de câţiva ani încoace partizanul lui Patrick, pentru că mă enervase opinia mai multor confraţi jurnalişti şi a unor oameni din lumea tenisului românesc despre el. Era mult dispreţ, suficienţă şi speculaţie în acele judecăţi de valoare efectuate complet orb, fără a-l cunoaşte deloc pe antrenorul francez. „Băiat de bani-gata, ce s-ar fi făcut fără banii lui tăticu’, Serena l-a făcut mare, el n-a fost jucător” etc., cam aşa se vorbea despre Mouratoglu în mediile tenisistice de la Bucureşti.

Într-adevăr, Patrick ar fi putut avea o viaţă uşoară şi comodă dacă ar fi acceptat să lucreze ca partener la firma tatălui său, una dintre cele mai importante din Franţa în domeniul energiei regenerabile. Pasionat de tenis, frustrat că nu a reuşit atunci când era copil să urmeze o carieră în sportul alb, el a ales tardiv, la maturitate, calea antrenoratului în academie. Proiectul i-a aparţinut, la fel şi materializarea sa, iar susţinerea financiară necesară începutului a venit din partea tatălui. Nu a fost simplu, omul era exterior sistemului, nu fusese tenismen, nu înregistrase performanţe pe teren. Dar Patrick a învăţat imens de la australianul Bob Brett, primul lui mentor şi partener la academie, apoi şi-a construit singur o metodă de coaching, mergând pe calea grea şi riscantă a autodidactului. El a descoperit, până la urmă, de unul singur ce înseamnă diferenţa între a fi antrenor şi a fi coach, precum şi beneficiile unei abordări psihologizante a antrenamentului şi pregătirii tenismenului.

În fond, pentru a înţelege corect performanţa de tehnician reuşită de Patrick Mouratoglu, e suficient să comparăm abordarea sa şi cea propusă de Mats Wilander, colegul lui de la Eurosport. Suedezul, mare campion şi fost lider mondial, dar antrenor sporadic şi lipsit de viziune, are o expunere flamboaiantă. Mats face metafizica tenisului, e inventiv şi uneori chiar poet, vorbeşte mult şi te striveşte cu detalii, dar dă sentimentul că nu stăpâneşte magma de vorbe pe care o revarsă. În schimb, Patrick, mare amator de statistică şi un iubitor al cifrelor reci, propune o viziune clară, concisă, cantitativă, una care îţi oferă o explicaţie edificatoare asupra raporturilor reale între forţele care stau să se înfrunte. Dacă Wilander te lasă cu un sentiment plăcut dar ambiguu, Mouratoglu îţi clarifică perspectiva.

Dar în cartea de faţă, una pentru a cărei eleganţă stilistică autorul a apelat la doi jurnalişti, Fabrice Abgrall şi François Thomazeau, Patrick, deşi face o reverenţă spiritului geometric şi rigorii strategice, ne surprinde datorită unei sensibilităţi umane extraordinare. Cu toate că îndrăgostit de armonia rece a cifrelor şi fascinat de tenisul-procentaj, Patrick Mouratoglu mărturiseşte că relaţiile cele mai profunde le-a stabilit cu sportivi temperamentali, ca Marcos Baghdatis, Grigor Dimitrov, Aravane Rezaï, Yanina Wickmayer, Jérémy Chardy şi Serena Williams. Legat de aceştia printr-o empatie de proporţii, el i-a înţeles şi le-a reclădit cariera şi stilul plecând de la schimbul sufletesc avut cu ei. Sever, riguros, planificat în metoda lui de coaching, Patrick are vulnerabilităţi sufleteşti impresionante, iar ponderea nefastă a acestora s-a văzut în eşecul din relaţia profesională cu Marcos Baghdatis, Anastasia Pavliucenkova, Aravane Rezaï şi Grigor Dimitrov. Forţa lui vine însă din capacitatea de a integra nereuşitele şi de a pregăti condiţiile viitorului succes.

Lecţia cea mai puternică pe care ne-o predă antrenorul francez este aceea că din experienţă trebuie să învăţăm neîntrerupt. Un eşec nu bucură pe nimeni, dar concluzia extrasă din suferinţă poate fi transformată în premiza unei reuşite ulterioare.

Patrick Mouratoglu şi elevi ai săi (Serena Williams, Grigor Dimitrov, Yanina Wickmayer şi Jérémy Chardy), coperte, link you tube spre un episod din emisiunea eurosport The Coach, dedicată meciului zilei din cadrul unei sesiuni a turneului de la Melbourne 2014:

https://www.youtube.com/watch?v=3v6izg8jkNQ.