O carte pe zi - Profilul identitar românesc între rural şi urban
17 Martie 2017, 06:00
O carte pe zi, realizator Valentin Protopopescu
Vineri, 17.03.2017, în emisiunea Intro
Profilul identitar românesc între rural şi urban ‒ eseu
Pe urmele lui Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl, Dumitru Drăghicescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Daniel David, o relectură a profilului naţional nu e deloc o întreprindere inutilă. De ce ? Pentru că într-o ţară europeană săracă, mai curând orientală ca substrat decât apuseană, aşa cum e România, distanţa care desparte mediul urban de lumea rurală face deliciul anchetelor socio-antropologice. Din acest punct de vedere, al unei distanţe care tinde să devină falie, iar falia ameninţă să devină hău, lucrurile se precizează radical: avem, pe de o parte, universul îndestulat al orăşenilor, mai cu seamă al acelora care locuiesc şi muncesc în contexte urbane mari; pe de altă parte, sunt cetăţenii din universul rural, cei care trăiesc de azi pe mâine, în localităţi fără canalizare, unele fără apă curentă şi electricitate, lipsite de locuri de muncă, ocupându-se cu o agricultură de subzistenţă.
Orăşenii au un grad de instrucţie teoretic superior, beneficiază de surse de informare instantanee, oferite pe suportul tehnologiei înalte, se poziţionează politic şi au reacţie rapidă la schimbările din viaţa economică, socială şi administrativă naţională. În general, ei sunt tineri, activi şi mobili, au venituri mari şi poziţie aspiraţională perspectivată. Ceilalţi sunt vârstnici, lipsiţi de aspiraţii sociale, săraci şi resemnaţi cu datul karmic. O societate polarizată, două lumi care cel mai adesea nu au nimic în comun. Teoretic, şi unii şi ceilalţi sunt cetăţeni egali în faţa legilor, iar votul unora este egal cu al celorlalţi. Teoretic, pentru că practic lucrurile sunt extrem de diferite.
Să mă explic. Oamenii din mediul rural, unul foarte îmbătrânit şi defavorizat, depind într-o proporţie foarte înaltă de subvenţia guvernamentală, fără de care existenţa lor ar fi ameninţată cu extincţia. Şi nu, nu este vina acestor oameni că diferite cabinete, de diferite culori politice, nu au făcut nimic, dar nimic, vreme de mai multe decenii, pentru ca separaţia între urban şi rural să se estompeze. Poate că ei au dorit să practice agricultură cu mijloace moderne, să beneficieze de programe de dezvoltare, să primească în condiţii decente credite bancare, să li se asigure facilităţi de comoditate existenţială aidoma celor de la oraş etc. Dar n-a contat. Înapoierea reală s-a accentuat, lipsa de perspectivă a blocat orice şansă la propăşire economică şi emancipare socială.
Cei tineri au plecat la oraş, de la cel de provincie la cel important sau la metropolă, ori au părăsit ţara pentru un loc de muncă în miticul Occident. Cei vârstnici au rămas locului, supravieţuind în condiţii dificile. Ei nu se informează de pe internet, nu au smartphone, facebook, instagram şi nici nu citesc jurnalele de la oraş. Accesul lor la informaţie le este dat de televiziune şi radio. După o zi de muncă fizică la câmp sau în paupera gospodărie, disponibilitatea faţă de informare rămâne de multe ori un vis nerealizabil.
În aceste condiţii, este însă raţionalitatea mai substanţială în orizontul urban decât în cel rural?
Daţi-mi voie să mă îndoiesc. În România istorică raţionalitatea înseamnă înţelepciune, iar această sapienţă nu se clădeşte pe actualitatea informaţiei şi nici pe viteza ei de propagare virtuală. Înţelepciunea înseamnă deprinderea ancestrală de a analiza lucrurile dintr-o perspectivă empirică de tip recurent.
Iei o decizie pentru ca un lucru să nu se repete, dacă e rău, sau ca să devină repetabil, dacă e bun. Interpretarea e minimă, gândirea critică se bizuie pe recurenţă empirică şi pozitivitate decizională, acţiunea civică are ca temei empiria testată, iar viteza de circulaţie a informaţiei este irelevantă, deoarece accentul cade pe sinteza verificată şi ritualizată. Dimpotrivă, la oraş, experienţa e volatilă, memoria scurtă, fiind suprasaturată de informaţii contradictorii ca utilitate, raţionalitatea înseamnă în primul rând viteza de transmitere şi manipulare a informaţiei. Mentalul urban are o sapienţă restrânsă, accentul fiind pus pe analiza instantanee a datului şi pe solidaritatea micro-grupală de acţiune, cea care validează valabilitatea analizei. Aici precumpăneşte inteligenţa speculativ-reactivă, nu înţelepciunea acţională.
Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl, Dumitru Drăghicescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Daniel David, coperte, link you tube spre o secvenţă video dintr-o expunere a profesorului Daniel David pe tema profilului identitar românesc:
https://www.youtube.com/watch?v=igL47FAQ0jY.
