Scriitorul portughez António Lobo Antunes, premiat în deschiderea Festivalului Internaţional de Poezie de la Bucureşti

„Cred că Dumnezeu există! Dacă Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea sa, atunci dovada este că l-a creat pe Brâncuși!” – António Lobo Antunes

Cel mai important festival al poeziei din România, ajuns la a IX-a ediţie şi organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi-a deschis porţile la Biblioteca Centrală Universitară « Carol I » din Capitală.  Festivalul Internaţional de Poezie (FIPB) se desfășoară în perioada 14 – 20 mai 2018, în peste 12 spații culturale din Bucuresti unde vor fi gazduiti peste 150 de poeţi din 30 de ţări. De câteva ori propus pentru premiul Nobel, cel mai mare scriitor portughez și unul dintre cei mai cunoscuți romancieri de talie mondială, António Lobo Antunes, a fost prezent la deschidere în calitate de invitat de onoare.

Ministrul Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu, a apreciat că, și deaceastă dată, festivalul a găsit calea pentru ca o manifestare culturală de elită să nu devină una elitistă, deoarece poezia iese din biblioteci și instituții rigide şi înviorează spațiile cu simțire autentică. „În lumea noastră, de sateliți și rețele virtuale, avem nevoie de poeți mai mult ca oricând. Pentru că doar ei vor putea primeni cuvintele, ajutându-ne să regăsim magia și misterul vieții. În cadrul acestui festival sunt puse în valoare şi casele memoriale și liceele capitalei. Vă mulțumesc pentru că, în prag de Centenar al unității naționale, clădirile și străzile capitalei noastre vor răsuna de versuri, rostite nu doar în română, ci în multe limbi. Așa vom celebra cum se cuvine bucuria de a fi cu toții împreună. Și acum este timpul ca ministrul să tacă, pentru că au sosit poeții”, a spus George Ivaşcu.

Președintele Institutului Cultural Român, Liliana Ţuroiu, a înmânat scriitorului portughez António Lobo Antunes, Distincția de Onoare, ca semn de apreciere pentru creațiile sale dar și pentru simpatia pe care acesta o poartă culturii române , pe care o consideră foarte apropiată de cea portugheză. „Ne aflăm în anul Centenarului, în care celebrăm întregirea teritorială a României. Dacă o patrie înseamnă un spațiu, o cultură e indisolubil atașată de o limbă. Iar vitalitatea unei limbi este legată prin fire văzute și nevăzute de poezia care se scrie în ea… Traducerea poeziei este, trebuie s-o recunoaștem, o sarcină care poate părea, nu de puține ori, imposibilă. Dar îmi vine în minte, acum, un celebru slogan apărut în urmă cu o jumătate de secol, în altă lună mai, pe un zid din Paris – „Fiți realiști, cereți imposibilul.” Cel puțin în ce privește traducerile de poezie, cred că acest imperativ e cât se poate de pertinent. Vă asigur, așadar, că și în această privință suntem și vom rămâne o instituție realistă, pe agenda căreia poezia își are un loc binemeritat”, a declarat Liliana Țuroiu.

Directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române, Ioan Cristescu, a accentuat că festivalul aduce o perspectivă de ansamblu asupra poeziei contemporane din întreaga lume și că publicul se poate bucura de diferitele forme de expresie poetică. „Festivalul Internațional de Poezie și-a propus să stea timp de o săptămână sub semnul unității, deoarece unitatea este cuvântul în care credem. Ne dorim ca în anul Centenar acestui cuvânt să i se dea dimensiunea cuvenită în societate”, a mai afirmat Ioan Cristescu. Directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române a oferit o plachetă scriitorului António Lobo Antunes, în semn de omagiu din partea instituției pe care o conduce.

Scriitorul Dinu Flămând l-a acompaniat pe scenă pe prietenul și „maestrul” său António Lobo Antunes, spunând că acesta i-a schimbat viața ajutându-l să iasă dintr-o Românie comunistă și arătându-i lumea liberă a condeiului. „Era primul scriitor pe care îl vedeam muncind la el acasă, de dimineață până seara. Scria pe bucăți mici de hârtie, pe care le rescria a doua zi pentru că știa că nevoia de literatură a lumii trebuie luată în serios, ca pe o profesie pe care să o aperi din principiu. Antunes a căutat toată viața esențialul, de aceea nu a scris niciodată literatură de consumație”, a apreciat Dinu Flămând.

Un moment emoționant a trăit și invitatul de onoare, António Lobo Antunes, care a mărturisit că, de fiecare dată se întoarce în România cu sentimentul unei „frății” mai ales, că a cunoscut țara noastră în anii comunismului, dar și în calitate de „creator de lumi literare”. „Cred că Dumnezeu există! Dacă Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa, atunci dovada este că l-a creat pe Brâncuși!”, a spus António Lobo Antunes,  care a subliniat că «les extrêmes me touchent» (extremele mă emoționează) și că a învățat de la tatăl său că cea mai frumoasă meserie este aceea a creației. „La ce servește arta? Arta dă demnitate omului. Cred că literatura ne ajută să combatem tristețea, deoarece dă intensitate și bucurie vieții. Pentru mine, fiecare carte este un miracol. Nu am făcut nimic altceva în viața mea decât să scriu și atunci când nu scriu mă simt vinovat. Este ca și cum aș trăda darul ce mi-a fost dat. Noi eram șase frați și tata, medic neurolog, ne obliga să citim. În fiecare seară, tata ne citea cu voce tare o carte în portugheză, franceză sau spaniolă, germană, italiană sau engleză. Când s-a apropiat de sfârșit, fratele meu Miguel l-a întrebat pe tata: „Ce ați dori să lăsați copiilor dumneavoastră?”, iar Tata a răspuns „L’amour des belles choses.” („Iubirea pentru lucrurile frumoase”). Trebuie să rămâi umil, încercând ca viitoarele cărți să le depășească pe cele precedente. Anii mei de scris reprezintă o călătorie minunată, care m-a schimbat enorm”, a mărturisit António Lobo Antunes.

***

António Lobo Antunes a scris peste 30 de romane și schițe, traduse în numeroase limbi printre care si in limba română. Experiența războiului, cu traumatismele lui individuale și naționale, a constituit tematica primei sale trilogii , care l-a impus repede pe plan național și internațional, prin romanele: Memorie de elefant, La Dracul în praznic (varianta românească: Sărutul lui Iuda) și Cunoașterea Infernului. Numeroase universități de prestigiu i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, cel mai recent fiind cel decernat de Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, în octombrie 2014. În 2003 a fost cel de-al doilea laureat al Premiului Internațional „Ovidius”, precedându-i pe Mario Vargas Llosa și pe Orhan Pamuk în această distincție.

În sală au fost prezenți Excelența Să Domnul Ambasador al Portugaliei, Fernando Teles Fazendeiro, dl ministru al Ministerului Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu, Doamna Președinte a Institutului Cultural Român, Liliana, Turoiu, scriitorul portughez, invitat de onoare al festivalului, dl. Antonio Lobo Antunes, scriitorii Matei Vișniec și Dinu Flămând, academicienii Eugen Simion, Maria Simionescu, Răzvan Theodorescu, Mircea Martin, Mircia Dumitrescu, Denisa Comănescu director Humanitas, directorul general Biblioteca Centrală Universitară Carol I, Mireille Rădoi, viceprimarul capitalei Tomnița Florescu și alți invitați, care s-au bucurat de o seară bucureșteană convertită la poezie.