Stelian Tănase: “Mă chinui mult să scriu o carte, îmi ia ani de zile, dar nu recitesc după aceea, când i-am dat drumul cărții și ea a apărut, așa rămâne”

Stelian Tănase lansează astăzi, de la ora 18:30, la sediul ARCUB, romanul Corpuri de iluminat, apărut, recent, la Editura Corint. Ajuns la cea de-a șasea ediție, romanul — interzis în perioada regimului comunist și publicat, pentru prima oară,în 1990 — s-a bucurat, de fiecare dată, de aprecierea cititorilor și a criticii de specialitate. În dialog cu Anca Mateescu la GPS Cultural, autorul povestește despre anii de cenzură, frustrările, luptele și refuzurile care i-au marcat cariera, dar și despre supraviețuirea prin scris, într-o epocă în care adevărul era interzis.

„Era o poveste de iubire scrisă cu câtă tandrețe am putut eu să scriu.”

Și totuși, în anii ’80, romanul a fost respins de cenzură și trimis la Securitate, fiind considerat o amenințare la adresa regimului. În opinia cenzorilor, cartea, plină de „scene dezolante, de decadență și sărăcie”, era o imagine prea fidelă a unei lumi care se prăbușea.

„Am fost cenzurat și după ’90. Diverși patroni și directori de editură au păstrat aceleași obiceiuri. În ’89, când s-a produs ruptura, a căzut comunismul și am venit pe piața liberă, n-am făcut decât să înlocuim o minciună cu alta. Nu ne-am dus de la minciună la adevăr.”

Chiar dacă regimul a căzut, societatea postrevoluționară a păstrat, în opinia sa, forme mai rafinate de manipulare și ipocrizie.

„Toți îți spuneau, dacă tai asta și asta și asta, publicăm. Alegeau fragmentele cele mai critice față de regim. Și eu am zis, nu tai. Aveam impresia că dacă tai, voi fi atât de distrus că n-o să mai scriu. Că îmi distrug talentul.”

Corpuri de iluminat a cunoscut un succes remarcabil, ajungând la a șasea ediție, fără ca autorul să schimbe „nici măcar o virgulă” din textul original. „Cred că e cel mai bun roman al meu”- spune Stelian Tănase.

„Această ediție e la fel ca și edițiile precedente. Ele n-au suferit nicio transformare de la ediție la alta, nici măcar o virgulă. Eu n-am puterea să recitesc ceea ce public. Mă chinui mult să scriu o carte, îmi ia ani de zile, dar nu recitesc după aceea. Când i-am dat drumul cărții și ea a apărut, așa rămâne.”