Volume Polirom lansate în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediția 2022
05 Noiembrie 2022, 08:21
În cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediția nr. 32 (5-13 noiembrie 2022, București), vor avea loc trei zile de maraton al cărții de teatru, sub genericul „INTERSECȚII ÎN FNT: Târgul cărții de teatru”. Astfel, în zilele de 6, 12 și 13 noiembrie, la Librăria Cărturești Carusel (Str. Lipscani nr. 55), iubitorii de carte vor avea prilejul să participe la prezentarea celor mai noi apariții editoriale românești, la întâlniri cu autori contemporani, din sfera teatrului, prozei, literaturii pentru copii. Actori, regizori, teatrologi, scenografi, dramaturgi, jurnaliști vor vorbi despre cărțile lor și vor semna volumele lansate. Programul integral de evenimente: https://fnt.ro/2022/intersectii-in-fnt/. Programul integral al festivalului: https://fnt.ro/2022/program-5-nov/.
Printre volumele lansate se numără și câteva dintre cele mai recente apariții editoriale Polirom, mai jos, coordonatele evenimentelor dedicate acestora:
• Duminică, 6 noiembrie, ora 12.30: Marioara Voiculescu. Mareșala teatrului românesc
de Alina Nelega, Editura Polirom, 2022
Alina Nelega este romancieră şi autoare dramatică. Dublă laureată UNITER, „Autor european” la Heidelberger Stückemarkt, Honorary Fellow in Writing al Universităţii din Iowa, SUA, este profesor universitar şi conduce masteratul de scriere dramatică al Universităţii de Arte din Târgu Mureş. În 2020 i s-a decernat premiul pentru proză al revistei Observator cultural pentru romanul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat (Polirom, 2019, 2021), iar pentru romanul un nor în formă de cămilă (Polirom, 2021) a primit premiul „Sofia Nădejde” (2021) şi premiul pentru proză la Galele Radio România Cultural (2022).
Născută pe 9 iulie 1885 la Bucureşti, Marioara Voiculescu a fost acceptată cu dispensă la Conservatorul de Artă Dramatică pe când avea doar 14 ani. A studiat cu Aristizza Romanescu şi Constantin Nottara, iar după absolvire a fost angajată la Teatrul Naţional şi i-a avut ca mentori pe Paul Gusty şi Alexandru Davila. În 1912 a preluat trupa celui din urmă, fiind prima femeie din România care a condus o companie de teatru. A avut un singur copil, la nici 18 ani, pe Paul, care i-a rămas alături toată viaţa. S-a căsătorit de gura lumii cu un membru al familiei Quintus, divorţând la scurtă vreme. Al doilea soţ, dragostea vieţii sale, a murit într-un accident de automobil. Considerată o adevărată „divă” şi comparată cu interpretele celebre ale scenei europene, precum Eleonora Duse sau Sarah Bernhardt, a dat viaţă unui număr mare de eroine, rămase în istoria teatrului nostru prin forţa şi dramatismul cu care le-a înzestrat şi impactul asupra spectatorilor. A fost şi prima femeie care a înfiinţat o companie de film, jucând şi regizând, avându-l ca producător pe Leon Popescu. O răsfăţată a scenei, prietenă cu Regina Maria a României, a fost o campioană a teatrului independent, a libertăţii artistice, a noilor interpretări, reinventându-se mereu, dominând scena românească în prima jumătate a secolului trecut. De o moralitate şi o consecvenţă exemplare, a refuzat compromisurile politice şi în timpul legionarilor, dar şi în timpul comunismului, când a fost exclusă din teatru fiindcă n-a acceptat să pună piciorul pe „scena roşie”. Urmărită de Securitate şi marginalizată de lumea teatrală a vremii din cauza refuzului ei de a se înregimenta, timp de 30 de ani n-a mai urcat pe scenă, sfârşind în sărăcie, la 3 martie 1976.
• Sâmbătă, 12 noiembrie, ora 11.30: Un secol de ceață, Editura Polirom, 2021 &Procesul comunismului prin teatru
de Matei Vișniec, Editura Polirom, 2022
Un secol de ceață: „Aș plasa acest roman în categoria ficțiunilor istorice, deși toate bazele sale de plecare sunt reale; ele se hrănesc din evenimente trăite de propria mea familie, precum și de mine însumi în naveta mea culturală Est-Vest. Evident, orice asemănare cu persoane reale este întâmplătoare, dar sute de oameni vii se oglindesc în aceste pagini. Umbra lui Hitler și umbra lui Stalin planează deasupra multor capitole și nu întâmplător partea a doua a cărții se intitulează «Răul are întotdeauna un frate geamăn». Îl invit pe cititor să se îmbarce în lectura acestei cărți pentru a-și face singur o părere despre dilemele secolului trecut și despre cele profilate la orizont. Cu acest avertisment tragic, lăsat nouă moștenire încă de la grecii antici: doar problemele au soluții, nu și dilemele…” (Matei Vișniec)
Procesul comunismului prin teatru • Cu o postfaţă de Daniela Şilindean
„Piesele reunite în această antologie se doresc a fi un act de reîmprospătare a memoriei, o încercare de a radiografia această formă sofisticată de utopie care a fost comunismul: oroarea travestită în costum umanist. Iată de ce strigătul meu esenţial în piesa Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal este «Stalin nu e mort!». Pentru că, în orice moment, noi profeţi, noi «mari» iluminaţi pot să reînceapă oriunde experimentul «celei mai bune lumi posibile» pe spatele a milioane de oameni...” (Matei Vişniec)
• Duminică, 13 noiembrie, ora 12.00: Teatrul ca rezistență. Oameni de teatru în arhivele securității de Cristina Modreanu, Editura Polirom, 2022
„Cine o cunoștea pe Cristina Modreanu ca jurnalistă și cronicar de teatru va fi plăcut impresionat(ă) să afle de recentele sale pasiuni «detectivistice»: în ultimii ani a lucrat efectiv în cercetare istorică, fiind astăzi asociată Universității «Babeș-Bolyai» din Cluj ca cercetătoare. Iar subiectul abordat e unul de ținută: istoria teatrului ca parte a istoriei lumii românești în timpul regimului comunist. Fiind, în raport cu societatea, un regim «total» și totalitar, comunismul nu putea pierde din vedere scena teatrelor. Mesajele transmise aici, personajele create de scenariști, regizorii în vogă sau actorii cu priză la public s-au aflat, logic, în atenția Securității. Cristina Modreanu a avut curiozitatea de a căuta aceste dosare la CNSAS. Și, plecând de la un studiu de caz inițial axat pe teatre din Timișoara, ulterior extins spre București, autoarea caută logica acelui «escapism» estetic devenit tactica de opoziție a unor intelectuali față de regimul politic.” (Adrian Cioroianu)
