Aniversare în Oază: DANIEL JINGA - 40!

Daniel Jinga s-a născut în Buzău pe 11 ianuarie 1978. A început studiul viorii la vârsta de 5 ani la Şcoala Populară de Artă Buzău.  În paralel, a făcut parte din Ansamblul folcloric "Izvoraşul" al Casei Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Buzău, mai întâi ca violonist, şi apoi ca solist vocal. Începand cu clasa a V-a, urmează cursurile Şcolii de Muzică Buzău. Treptat, se simte atras de muzica vocală şi decide să urmeze Seminarul Teologic Liceal din Buzău. În anul al V-lea se transferă la Bucureşti, absolvind liceul în Capitală. Urmează apoi cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În timpul facultăţii, cântă în cele mai importante coruri bucureştene („Madrigal”, „Preludiu”, „Te Deum Laudamus”, „Kontakion”, „Musica Selecta”, „Da Capo”, Corul Filarmonicii „George Enescu”). Experienţa corală acumulată în aceşti ani îi va folosi mai târziu în activitatea dirijorală şi îl va determina să înfiinţeze Corul de Cameră „Accoustic”, alături de colegii săi de generaţie. Legăturile cu folclorul autentic şi muzica sacră îi vor marca primele decizii repertoriale.

Marin Constantin îl numeşte în anul 2003 dirijor secund al Corului Naţional de Cameră „Madrigal”, legitimându-i astfel, de facto, calităţile dirijorale. Din dorinţa de a se exprima artistic într-o manieră autentică, părăseşte emblematicul "Madrigal" şi înfiinţează Corul de Cameră "Accoustic", împreună cu cei mai valoroşi colegi ai generaţiei sale. Corul „Accoustic” îşi construieşte în scurt timp o identitate repertorială nouă şi o sonoritate proprie, la acest lucru contribuind colaborările cu lumea teatrului, concertele şi imprimările de muzică contemporană, realizate în colaborare cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Căsătoria cu mezzosoprana Maria Jinga şi prietenia cu tenorul Vlad Miriţă i-au trezit tânărului dirijor Daniel Jinga curiozitatea şi apetitul pentru muzica de operă. Începe să îşi selecteze din ce în ce mai riguros vocile cu care colaborează. E perioada în care prin corul „Accoustic” se perindă voci care aveau să urmeze o stralucită carieră naţională şi internaţională. Printre aceştia se numără Teodor Ilincăi, Valentina Naforniţă, Ion Dimieru, Iustinian Zetea, Veronica Anuşca, Oana Şerban, Elisabeta Marin, Irina Baiant, Marian Someşan, Constantin Rudolf Cocriş, Roxana Constantinescu, Antonela Barnat şi, bineînţeles, Maria Jinga.

În anul 2009 debutează la pupitrul Orchestrei Simfonice Bucureşti în cadrul spectacolelor-eveniment "Ascultă, Simte, DescOperă", alături de tenorul Vlad Miriţă. Acesta este începutul unui lung şir de spectacole-eveniment pe care le va face în săli importante sau în aer liber, alături de vedete din toate genurile muzicale, preferând pentru o perioadă proiectele pop-rock simfonic, spaţiile neconvenţionale şi zona experimentală a manifestărilor muzical-artistice.

Anul 2012 îi aduce o liniştire a activităţii şi o cristalizare a aspiraţiilor dirijorale. Câştigă concursul organizat de Opera Naţională din Bucureşti pentru postul de Maestru de cor şi începe o frumoasă ucenicie şi activitate dirijorală alături de legendarul Stelian Olariu. În egală măsură cu Marin Constantin, acesta avea să traseze o ultimă tuşă asupra personalităţii dirijorale în formare a încă tânărului dirijor Daniel Jinga. Va învăţa aici meseria de „Maestru de cor", va asista şi va pregăti el însuşi premiere puse în scenă de Opera Naţională Bucureşti.

În paralel continuă să colaboreze ca dirijor cu o multitudine de orchestre din Bucureşti sau din ţară. Se apropie de genul musical şi debutează la pupitrul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Concertează la Ateneul Român, Sala Radio, Sala Palatului, Palatul Patriarhiei, etc., spectacolele sale eveniment devenind tot mai cunoscute şi apreciate.

Ca o urmare firească, în 2015 este numit dirijor principal al Orchestrei Simfonice „Muntenia” din Târgovişte şi începe o revigorare a activităţii concertistice a acestui ansamblu, aducând alături de el o pleiadă de instrumentişti foarte valoroşi şi experimentaţi din Capitală. Aici gândeşte o linie repertorială potrivită publicului local, alternând concertele elitiste cu spectacolele dedicate atragerii publicului larg.