Blues Made în Romania!

 

Ediţia a doua a cărţii bluesului românesc, Blues Made in Romania, se prezintă în două volume, format 130 / 200 mm, color, 814 pagini, preţ 160 lei! Aşadar, în mai puţin de două luni, prima ediţie a Blues Made in Romania, care a văzut lumina tiparului pe 24 februarie 2022, dată malefică pentru vecinii ucrainieni -, s-a epuizat! A doua ediţie, revăzută şi adaugită, are 22 de pagini în plus, actualizări de date şi noi fotografii de la concerte şi festivaluri. Au fost introduse în această ediţie, o miniretrospectivă a bluesului din Iaşi (de conf. univ. dr. Dan Spînu), o recenzie de album şi un eseu semnate de acelaşi neobosit cronicar rock din Timişoara, Mimo Obradov şi o miniprezentare de trupă, Baldovin Blues Band.

Un bluesman trăiește pentru arta lui, desigur; dar din ce trăiește el (și – eventual – familia lui)? George Baicea, probabil cel mai bun chitarist de blues-rock de la noi, a fost multă vreme funcționar vamal. Acum vreo doi ani, un fost chitarist din trupa Trenul de noapte, a lui Marcian Petrescu (alt bluesman de valoare născut și crescut pe dulcile plaiuri ale Mioriței), cânta în parc să nu-și iasă din mână, având dinainte o cutie de carton, pentru „donații” și alături căruciorul cu copilul său, scos la plimbarea matinală... Cam asta e situația bluesului în România. Radu Lupașcu s-a străduit să adune într-o carte cât o enciclopedie datele unei mișcări artistice, așa cum istoricii literari de la începutul veacului trecut adunau nume de autori și titluri, altfel inexistente. Fie ca efortul lui să stârnească emulația necesară pentru îmbogățirea sentimentului universal al ființei, numit BLUES.

Dumitru Ungureanu

 

Radu Lupașcu folosește în cartea sa, de multe ori, sintagma “blues mioritic” și, într-un mod firesc, ne-am putea întreba cum ar putea arăta bluesul în “spațiul mioritic” (așa se intitula cartea lui Lucian Blaga, din 1936, al doilea volum din Trilogia culturii). Pentru filosoful din Lancrăm, “un anume spațiu vibrează într-un cântec”. Stepa, câmpia, munții – creează un anumit “orizont spațial” care-și pune amprenta “stilistică” asupra artei produse în acel “peisaj”. Muzica lui Bach sugerează un orizont spațial infinit, câtă vreme doina românească izvorăște din spațiul plaiului, un spațiu infinit ondulat care e dominat de starea de dor, acest sentiment românesc complex, intraductibil. Atunci, care să fie “matricea stilistică” a bluesului?[...]

Se poate “fabrica” blues în România?! Răspunsul la întrebare e de găsit în muzica artiștilor, interpreților și trupelor prezentați în cele două volume Blues Made in Romania. Cartea lui Radu Lupașcu – o premieră în muzicologia românească – e o invitație la întâlnirea cu adevărul muzical care se opune artificialului și comercialului, surogatelor și imposturii sau, ca să folosim chiar cuvintele autorului, o invitație de participare la “spiritul, taina și bucuria cântecului”.

Gabriel Petric

Un periplu în lumea bluesului mioritic, cu exemple şi fapte bune, cu înţepături şi pragmatism cumpătat, cu realizări discografice demne de semnalat urmaşilor urmaşilor urmaşilor noştri. Ştiu că mulţi se vor întreba despre ideea acestei cărţi şi nu despre utilitatea ei, acest lucru fiind de la sine înţeles de toţi cititorii, fani, muzicieni, producători, manageri de club sau festival, sponsori. Bluesul nu se află nicicum în graţiile mass-media şi nici în obiectivul cultural al posturilor de radio şi de televiziune naţionale.

Toate informațiile culese şi stocate de mine despre oamenii bluesului românesc (date de naștere, deces, activități extra-muzicale, familie, studii, fotografii, sigle, afişe etc.) au loc de cinste în obiectul cărţii de faţă care îmi reflectă în totalitate judecata şi experienţa mea de trăitor al acestui fenomen muzical. Vreau să precizez de la început acest lucru, pentru a se înţelege corect poziţia şi entuziasmul meu în abordarea acestui subiect, pe care l-am tratat cu cea mai mare seriozitate şi căruia i-am acordat preţioase ore din timpul meu liber. Nu sunt pe deplin mulţumit, însă cercetarea mea a fost una sinceră şi adevărată. Motivele nemulţumirii mele sunt legate de lipsa de solicitudine a unor muzicanţi sau organizatori de evenimente şi festivaluri şi... de providenţă. Îmi doream să ajung peste tot, la toate evenimentele şi festivalurile de blues şi jazz de la noi, dar nu am putut ajunge fizic decât la cele mai apropiate de Bucureşti, în special, la care am fost invitat ca jurnalist artasunetelor.ro.

În primul volum (400 pagini) veţi descoperi portretele unor artişti, interpreţi şi trupe din aria bluesului cum ar fi: Ştefan Fani Adumitroaie, Sandu Albiter, Alexandru Andrieş, Axis, Adi Bărar, George Baicea, Bega Blues Band, Berti Barbera şi Nicu Patoi, Black River Blues Band, Blue Monday Ministers, Blueservice, Cyfer’s Sin, Cristi Copaciu, Dusty Ride, Fernet Blues Company, Florin Giuglea, Mircea Goian, Green Onions Experience, Cristi Iakab şi Árpád Kajtár.

Am continuat alfabetic în volumul doi (414 pagini) cu alte capitole (şi subcapitole) dedicate: Emil Kindlein, Raul Kuşak, Marius Dobra Band, Mercedes Band, Mike & The Blue Spirits, Nightlosers, Florin Ochescu, Old News, Oxigen, Ioan Gyuri Pascu, Marcian Petrescu, Quo Vadis, Vali Răcilă, Ride on Band, Soul Serenade, Southerman Robbie, Split Blues Band, Roxana Stroe, Survolaj, Harry Tavitian, Teamsters Blues Band, Alex Tomaselli, Rareş Totu, Mike Vlahopol, Watzzy şi A.G. Weinberger.

Dacă acceptăm faptul că sentimentul este punctul de pornire pentru blues și bucuria sufletului este scopul muzicii, putem conchide că numai auto-controlul, filtrul cunoaşterii şi intelectul pot face posibilă realizarea artistică. Haosul trebuie convertit în ordine matematică, iar restul e tăcere. Mă rog, acela, în mod normal, ar trebui să fie...

Această carte este un program de sală, o notă din portativul creației și al interpretării bluesului pe plai mioritic. Așa l-am simţit eu, așa l-am trăit, probabil că el este și o parte din mine. Blue part.

Radu Lupaşcu

16 09 2022