Conferința de joi: „Pentru o hartă a viitorului și un proiect de țară”

Muzeul Municipiului Bucureștiului vă invită joi, 13 decembrie 2018, ora 18.30, la Conferința „Pentru o hartă a viitorului și un proiect de țară” - susținută de Adrian MAJURU, manager al Muzeului Municipiului București. Evenimentul va avea loc la Palatul Suțu (Bdul Ion C. Brătianu, nr. 2).

„Viitorul va fi al creierului și al minții, dacă dorim să supraviețuim. Avem nevoie ca mintea să fie liberă, critică și independentă” (Călin Georgescu).

Marile împliniri sunt în primul rând sufleteşti. De aici se pleacă. Atunci când o dorinţă se regăseşte în alegerea unanimă a unei naţiuni, ea se manifestă cu o asemenea forţă, încât politicul este eclipsat şi întotdeauna depăşit de întâmplări. Deoarece timpul sufletului este altfel valorizat de istorie, iar în Balcani pe “îngeri nu-i întrece nimeni la iuţeală”, a spus scriitorul sârb Milorad Pavič. Din astfel de nemărturisite idealuri se nasc proiecţii de viitor. Iar în spatele lor se desfăşoară extraordinare forţe de coeziune socială şi de solidaritate naţională. Decembrie 1918 a fost, dincolo de masca politică rezistentă în istorie, şi o altă poveste, rar întâlnită în istoria noastră.

Pentru cele cinci-șase generații care s-au scurs între 1800 și 1920, harta viitorului a fost proiectul statului național unitar român, iar instrumentul de lucru se numea «Toți în Unu»! Începutul acestui drum s-a numit tot profesionalizare și s-a investit enorm în factorul uman. Din neantul valah al anilor 1800, apare o țară nouă în cincizeci de ani cu instituții moderne consolidate deplin peste alți cincizeci de ani. Acest lucru a fost posibil prin educație, pedagogie, școlarizare și profesionalizarea continuă a populației urbane.

Un proiect de țară pentru secolul XX

Secolul XX a fost secolul României împlinite. România așa cum o avem astăzi a fost proiectul de viață al generațiilor care s-au format la cumpăna secolului al XIX-lea și a celui următor. Generația Novecento a văzut cum proiectul lor de viață a devenit un proiect național astfel încât, pe bună dreptate, în anii 1920, următoarea generație și-a pus întrebarea: „Bun. Avem o țară. Dar cum o începem?” Se punea problema adaptării ei instituționale și comportamentale la noua situație europeană. Generația aflată cu un pas în urmă găsise soluția și o împărtășea celor mai tineri. Aflăm acest lucru dintr-o mărturie contemporană, a unui elev de liceu din anul 1927: „În mai 1927 a venit pedagogul liceului ţipând la noi să intrăm în clase că este inspecţie mare. De fapt, Ionel I.C. Brătianu sărbătorea, cu foştii colegi, 40 de ani de la absolvirea liceului. Directorul liceului Sf.Sava, Ştefan Pop l-a rugat să intre în clasele cursului superior şi să vorbească elevilor. Asta era inspecţia. Eu eram chestorul clasei pentru că eram premiant şi când au intrat în clasă Ionel I. C. Brătianu alături de directorul liceului şi profesorul de istorie, eu am dat raportul că suntem clasa a VI-a. Iar Brătianu a venit la catedră şi ne-a ţinut un discurs de 3-4 fraze, dar care mi-au rămas în cap: «opt sute de ani am avut idealul pe orizontală să ne strângem cu toţii laolaltă în aceeaşi patrie. Am realizat în 1918. Acuma avem idealuri de construire pe verticală, pentru că prin cultură şi civilizaţie să justificăm în faţa omenirii şi a istoriei posesia acestui pământ. De aceea sunteţi dumneavoastră la şcoală ca să învăţaţi şi apoi să creaţi cultură şi civilizaţie»! Mi-a rămas în cap. Şi asta a spus-o în toate clasele, din cursul superior” (Șerban Milcoveanu apud Adrian Majuru, Copilăria la români, Compania, 2005).

România secolului XX a reușit să supraviețuiască unor condiții de excepție prin gravitatea și riscul de extincție, raportat la Primul și al Doilea Război Mondial. Este un semn că această țară a noastră deține un spațiu în jurul căruia orbitează multe interese, un culoar strategic de mare importanță pentru fluxul de informații, mărfuri, demografii profesionale, dar și interese strategice și angrenaje militare. Înțelegerea acestui ansamblu de realități suprapuse și stăpânirea mecanismului său de funcționare pe termen mediu, reprezintă păstrarea identității culturale naționale și a teritoriului național. Este sarcina generației acestui secol XXI, care se pregătește de vârste adulte, competențe profesionale consolidate și responsabilitatea de a asocia proiectului personal, dezvoltarea unui proiect de țară îmbunătățit. Pentru că proiectul de țară este un proiect adaptabil circumstanțelor istorice, care se schimbă cu fiecare generație sau cel puțin o dată la 50 de ani. Condiția reușitei este ca elitele profesionale să dețină puterea și decizia.

Pentru o hartă a viitorului

României îi lipsește o „hartă a viitorului”. Iar această cartografiere a viitorului ține numai de factorul uman. Și anume, de investiția continuă în factorul uman. După cum spunea, la vremea lui, Spiru Haret, „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”. În ultimii treizeci de ani de libertate de opinie și de atitudine, foarte puține au fost demersurile pozitive susținute prin argumente constructive, cu repere clare și etape care trebuie urmate.

Se impune ca operațiunea de reconstruire să înceapă cu o unealtă nouă, surpriză pentru adversari și optimizantă pentru partizani. Deci, o creație de nou superior, cu funcție de surpriză invincibilă. Iar această unealtă nouă este reprofesionalizarea. La plante și la animale, viața continuă prin repetarea valabilului, dar, la om și la popoare, viața nu poate continua decât prin continuă creație. Cine nu crește, de fapt, descrește. Cine nu înaintează, de fapt, regresează. Și cine nu învinge, de fapt, este învins.

Mulțumită memoriei, imaginației și rațiunii, inteligența poate găsi toate soluțiile și poate rezolva toate problemele. Ca atare, să cultivăm caracterul în plus față de intelect și să dezvoltăm spiritul de echipă în plus față de puterea personalității. Altfel, Călin Georgescu afirmă: „Viitorul va fi al creierului și al minții, dacă dorim să supraviețuim. Avem nevoie ca mintea să fie liberă, critică și independentă. Pentru România, filosofia mea este simplă și va funcționa cu certitudine: trebuie să angajăm cele mai bune minți tinere, să le dăm tot sprijinul necesar și libertatea intelectuală ca să muncească și să reușească în țara lor. Creierele trebuie puse la lucru.”

Noul mileniu este al României care trăiește prin noi și prin asumarea noastră. Ea trebuie păstrată în osmoză cu Occidentul și se va moderniza numai în măsura în care fiecare dintre noi vom reuși să dobândim abilitățile reprofesionalizării în funcție de circumstanțele aduse de lumea alături de care trăim: Europa și civilizația căreia îi aparținem de peste un mileniu.

Adrian Majuru

Intrare - 10 lei. Biletele se pot cumpăra în ziua conferinței, de la standul de bilete al Palatului Suțu și includ vizitarea expozițiilor din această locație în termen de 30 de zile.

Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Municipiului București.