DOCUMENTAR: 110 ani de la nașterea pictorului Corneliu Baba

Pictorul Corneliu Baba s-a născut la Craiova, la 18 noiembrie 1906, ca al treilea fiu al lui Gheorghe Baba, pictor de biserici, și al Mathildei Baba.

Anii copilăriei și adolescența le-a petrecut la Craiova și Caransebeș, orașul natal al tatălui său. Pasiunea pentru pictură este demonstrată și de faptul că viitorul mare artist avea deja la șase-șapte ani un șevalet propriu în atelierul tatălui său, pictorul Gheorghe Baba, renumit în pictura bisericească.

În 1926 s-a mutat la București pentru a se înscrie la Academia de Arte Frumoase și la Facultatea de Litere și Filosofie. După un singur semestru, a abandonat studiile la Academia de Arte Frumoase, declarându-se descurajat de profesori și climat. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie (1926-1930), unde a avut ocazia să asiste la cursurile susținute de Nae Ionescu, P.P. Negulescu sau Tudor Vianu. Anii următori i-a petrecut în Timișoara, unde a intrat în contact cu un grup de artiști tineri progresiști și protestatari, de ale căror atitudini și abordare artistică se dezice în scurtă vreme, potrivit site-ului eualegromania.ro. Această perioadă a fost marcată de căutari și deziluzii, iar dorința de a pleca în străinătate devenea tot mai pregnantă.

În 1934 a avut loc prima sa expoziție de pictură, împreună cu tatăl său, în Băile Herculane. Aici a fost remarcat de un influent avocat din Iași, Omar Popovici. Prin intermediul lui, se mută în orașul moldav și se înscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase, la clasa profesorului Nicolae Tonitza. Deși plecase la Iași cu gândul de a se întoarce peste două sau trei luni, Corneliu Baba a rămas în capitala Moldovei timp de 16 ani. În acest timp, și-a finalizat studiile de pictură. A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași (1934-1938), după care a devenit asistent și profesor (1946-1950), experiența didactică fiind continuată la București, la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" (1968-1977).

Din 1930, a expus la Salonul Oficial, apoi la expoziții de stat. Începând din anul 1940, lucrările sale au fost prezente în numeroase expoziții personale și de grup, saloane oficiale, expoziții românești în străinătate sau internaționale (1954, 1956 — Bienala de la Veneția, 1964 — Bruxelles, Berlin, 1966 — expoziția "Arta non-abstractă" de la Tokyo, Berlin, 1970 — New York, 1978 — București, Moscova, Viena, 1979 — Leningrad, Lvov, Chișinău, 1981 — Budapesta, Dresda, 1982 — Sofia, Ferrara).

În 1958, a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. În 1962, guvernul român îi va acorda lui Corneliu Baba titlul de Artist al poporului, anul următor devenind membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.

Premiile și expozițiile au continuat să se acumuleze, aducându-i decorația Steaua Roșie în 1971. Unele dintre portretele sale i-au determinat pe criticii de artă să-l compare cu Francisco Goya. Printre acestea se afla portretul din 1952 al lui Mihail Sadoveanu (aflat la Muzeul de Artă Timișoara) și portretul din 1957 al lui Krikor Z. Zambaccian (prezent în colecțiile Muzeului Zambaccian din București), Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu sau Tudor Arghezi.

Interiorul Capelei Hasas din Cimitirul Municipal din Oradea, pictată de Corneliu Baba.

Ultima dintre expozițiile artistului este retrospectiva organizată la Muzeul Național de Artă al României, în 1997, considerată marele eveniment cultural al acelui deceniu. Corneliu Baba s-a impus în arta contemporană românească prin stăpânirea cu precădere a portretului, realizând tablouri de o expresivitate gravă, în care a folosit, deseori, o cromatică sobră.

Dintre numeroasele sale creații se disting autoportretele, portretele unor mari personalități ale culturii naționale, compozițiile "Întoarcerea de la sapă", "Odihnă pe câmp", "Jucătorul de șah", "Țărani", "Cap de fată", "Oameni odihnindu-se", precum și cele din seria "Arlechin" sau din ciclul "Regele nebun" etc., peisajele venețiene sau cele din Spania, tablouri care, colorate cu o pastă bogată, încărcată de senzații, păstrează zone de întuneric aflate într-un dialog permanent cu zonele luminate.

La vârsta cuprinsă între 70 și 80 de ani, a realizat o serie de tablouri cu Arlechini și Regi Nebuni, majoritatea rămânând în colecția sa privată până la moarte. Critici de artă, cum ar fi Pavel Șușara, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au văzut în acest ciclu de tablouri o reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României.

Lucrarea "Rege nebun" de Corneliu Baba.

Multe dintre operele lui Corneliu Baba au rămas în România; majoritatea muzeelor importante din țară au măcar o lucrare de a sa. În prezent, cea mai mare colecție de lucrări, dar și obiecte ale artistului se găsesc în Colecția Baba, la Muzeul de Artă Timișoara. Colecția a fost donată muzeului de soția artistului și include 90 de piese, printre care și câteva tablouri aduse de la Muzeul Național de Artă și de la Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București.

Lucrări aparținând colecției lui Corneliu Baba, expuse în cadrul Muzeului Colecțiilor de Artă.

Personalitate de prim rang a picturii românești, a fost membru a numeroase și prestigioase organisme academice din străinătate: membru de onoare al Academiei de Artă din Rusia (din 1958, apoi în 1992), membru corespondent al Academiei de Artă din Berlin (din 1964), membru al Academiei "Tommaso Campanella" din Roma (din 1970). A fost ales și membru al Academiei Române (corespondent, din 21 martie 1963, și titular, din 22 ianuarie 1990). De-a lungul carierei sale artistice, a fost distins cu Premiul de Stat pentru Artă (1954), Medalia de aur la expozițiile internaționale de la Varșovia (1955) și Leipzig (1960), cu titlurile de Maestru Emerit al Artei (1958) și Artist al Poporului (1962), cu Premiul pentru Portret la Trienala internațională de artă de la Sofia (1973), Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici (1989), Premiul Național al Artelor Plastice (1990), acordat de Ministerul Culturii. În 1994, Conservatorul "George Enescu" din Iași i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa.

Dintre artiștii români care l-au inspirat pe Corneliu Baba s-au numărat Grigorescu și Tonitza, iar dintre cei europeni, El Greco, Goya și Rembrandt. Principale genuri plastice abordate de artist au fost autoportretul, arlechinul-regele nebun, portretul cu caracter social, peisajul și natura moartă, precizează site-ul eualegromania.ro.

A avut o scurtă perioadă în care a pictat în stilul realismului socialist, dar a renunțat foarte repede. S-a refugiat în tablourile cu țărani, evocând scene din timpul răscoalei de la 1907, în care pictorul redescoperea universul și figurile țăranilor români ca un simbol al permanenței; din acea epocă datează pânzele "Întoarcerea de la sapă", "Țărani", "Odihnă pe câmp", "Oameni odihnindu-se".

Cu puțin timp înainte de moartea sa, survenită la 28 decembrie 1997, la București, pictorul și-a publicat memoriile — "Notele unui artist din Europa de est". A primit, postum, premiul de excelență al Fundației Culturale Române.

AGERPRES