DOCUMENTAR: Cântăreața de jazz Ella Fitzgerald, 100 de ani de la naștere

Supranumită "Prima doamnă a muzicii", Ella Fitzgerald a fost cea mai populară cântăreață de jazz din Statele Unite mai bine de o jumătate de secol, potrivit site-ului oficial al artistei www.ellafitzgerald.com, fiind recompensată în timpul vieții cu 13 premii Grammy, iar vânzarea albumelor depășind 40 de milioane. Putea să cânte de la balade, la jazz și să imite orice instrument într-o orchestră. A devenit renumită datorită vocii sale excepționale caracterizată prin claritate, intonație deosebită și o flexiblitate, în evoluțiile sale pe scenă având o mare capacitate de improvizare.

A lucrat cu cei mai buni cântăreți de jazz, de la Duke Ellington, Count Basie și Nat King Cole până la Frank Sinatra, Dizzy Gillespie și Benny Goodman. Publicul său era foarte variat, bogați și săraci, de toate rasele, religiile și toate naționalitățile. Ella Fitzgerald a lăsat în urmă o operă bogată, regăsită în sute de înregistrări discografice.

S-a născut la 25 aprilie 1917, la Newport News, statul Virginia. Tatăl, William, și mama, Temperance (Tempie), s-au despărțit la scurt timp după nașterea sa. S-a mutat împreună cu mama sa și cu iubitul acesteia, Joseph Da Silva, la Yonkers, New York. În 1923 s-a născut sora sa Frances. Pentru a întreține familia tatăl lucra ca șofer cu jumătate de normă, iar mama la o spălătorie și organiza mese festive. Ocazional, Ella a avut diverse colaborări pentru a contribui cu bani. Apartamentul în care locuiau se afla într-un cartier mixt, unde și-a făcut cu ușurință o serie de prieteni. Adesea se alătura vecinilor în jocurile de baseball din cartier. Dincolo de sport, se bucura de dans și cânta împreună cu prietenii, iar în unele seri lua trenul și se ducea în Harlem pentru a urmări diverse spectacole la Teatrul "Apollo".

În 1932, mama sa a murit într-un accident de mașină. A locuit o perioadă cu tatăl vitreg însă ulterior a fost luată în grija surorii mamei. La puțin timp s-au stins din viață și tatăl vitreg și sora sa, Frances. A urmat o perioadă foarte dificilă în care nu s-a putut adapta problemelor, devenind din ce în ce mai nefericită. A renunțat la școală, a avut probleme cu poliția și a fost luată în custodie și trimisă la o școală de corecție, de unde a reușit să scape, iar la vârsta de 15 ani a realizat că este singură. A suferit o depresie peste care a reușit să treacă, acest lucru maturizând-o.

În 1934 a urcat pentru prima dată pe scenă cu ocazia unui concurs de talente la Teatrul "Apollo" din Harlem (New York). În acea seară a fost remarcată de saxofonistul Benny Carter, care, impresionat de talentul său natural, a început să o introducă pe Ella în anturajul unor oameni care ar fi putut-o ajuta să-și lanseze cariera. De atunci, Benny Carter și Ella Fitzgerald au devenit foarte buni prieteni și adesea au lucrat împreună.

În 1935 a avut șansa de a evolua timp de o săptămână alături de formația Tiny Bradshaw, la Opera din Harlem. L-a întâlnit pentru prima dată pe bateristul Chick Webb, pe care l-a cucerit cu vocea sa deosebită. Deși îl angajase pe tânărul cântăreț Charlie Linton pentru trupă, el i-a oferit artistei ocazia de a cânta împreună cu formația sa într-un spectacol la Universitatea Yale.

La mijlocul anului 1936, Ella a făcut prima ei înregistrare. "Love and Kisses" a fost lansat purtând marca Decca și a avut un succes moderat. Din acest moment, Ella a evoluat alături de orchestra condusă de Chick Webb și a ajuns chiar să cânte în clubul Savoy, cea mai luxoasă sală de bal din lume.

În 1938, Ella a înregistrat o variantă a unui cântec de leagăn, "A-Tisket, A-Tasket". Albumul s-a vândut într-un milion de exemplare, a fost numărul unu în topuri și a rămas astfel timp de 17 săptămâni. Ella a devenit astfel faimoasă, o legendă a Harlem-ului.

În căutarea stabilității și protecției, se căsătorește cu Benny Kornegay, un lucrător la docuri, căsătorie care a fost anulată. În timpul turneului cu trupa lui Dizzy Gillespie, în 1946, Ella s-a îndrăgostit de basistul Ray Brown. Cei doi s-au căsătorit și, în cele din urmă, au adoptat un fiu, pe care l-au numit Ray, Jr.

Între 1956-1964 a înregistrat și colaborat cu cei mai faimoși compozitori și artiști muzicali ai perioadei: Cole Porter, Duke Ellington, Ira Gerswhyn, Johnny Mercer, Irving Berlin. A apărut deseori pe micul ecran, invitată în numeroase spectacole de varietăți: "The Bing Crosby Show", "The Dinah Shore Show", "The Frank Sinatra Show", "The Ed Sullivan Show", "The Tonight Show", "The Nat King Cole Show", "The Andy Willams Show" și "The Dean Martin Show".

Din cauza programului aglomerat și a numeroaselor turnee, căsătoria cu Ray Brown se deteriorează, iar în anul 1952 cei doi divorțează, rămân însă foarte buni prieteni. Și-a dedicat viața muzicii, a primit sute de premii și onoruri, dar nu a trăit niciodată dragostea perfectă despre care cânta cu pasiune.

A câștigat admirația și respectul celor care o cunoșteau inclusiv a celebrei Marylin Monroe. "Îi datorez atât de multe lui Marylin Monroe. Datorită ei am ajuns să cânt la Mocambo, un club de noapte popular din anii '50. Marylin l-a sunat personal pe proprietarul clubului și i-a spus să mă angajeze imediat, și dacă o va face, își va rezerva o masă în fața scenei în fiecare noapte. Proprietarul a fost de acord, iar Marylin s-a ținut de cuvânt, noapte de noapte stând și admirând-o la o masă în fața scenei. După acest moment nu a mai trebuit niciodată să cânt într-un club mic de jazz".

A continuat să lucreze foarte mult în ciuda faptului că sănătatea sa avea de suferit. A călătorit în întreaga lume, uneori având două spectacole pe zi în orașe aflate la sute de mile distanță. În 1974, a petrecut două săptămâni legendare în New York cu Frank Sinatra și Conte Basie. A înregistrat muzică până în anii '80.

A fost aleasă în Downbeat Hall of Fame și a primit premiul Kennedy Center Honors pentru contribuțiile sale în domeniul artelor. În 1987, președintele Reagan i-a acordat Mediala Națională a artelor. Până în anii '90 înregistrase 200 de albume, iar în 1991 a dat ultimul concert în sala Carnegie din New York. Era a 26-a oară când urca pe scena faimoasei săli de concerte.

Pe măsură ce efectele diabetului asupra sănătății artistei s-au înrăutățit, a suferit grave probleme de circulație și a fost forțată să-și amputeze ambele picioare de sub genunchi. Nu s-a mai recuperat complet de la operație. În utima perioadă îi plăcea să petreacă mult timp în curte alături de fiul său adoptiv Ray, Jr. și nepoata sa Alice. "Vreau doar să miros aerul, să ascult păsările și să o aud pe Alice cum râde", mărturisea artista.

La 15 iunie 1996, Ella Fitzgerald s-a stins din viață, în casa ei din Beverly Hills. Lumea întreagă i-a plâns trecerea în neființă iar o pătură de flori albe a acoperit steaua ei de pe Hollywood Walk of Fame. Pe o inscripție din fața teatrului Hollywood Bowl se citea "Ella, ne va fi dor de tine".

AGERPRES