Punctul alb si cubul negru (miercuri, 22 martie, 13:00);
eu ≤ noi (joi, 23 martie, 19:00) la Muzeul Național de Artă Contemporană

După 481 de zile, proiectul Punctul alb și cubul negru se apropie de final. Pentru a puncta acest moment, cei interesați sunt invitați să participe miercuri, 22 martie, începând cu ora 13:00 la o discuție informală cu Diana Marincu și Anca Verona Mihuleț – curatorii proiectului, Mălina Ionescu – coordonatorul proiectului, cărora li se alătură artiştii: Irina Botea Bucan, Michele Bressan, Alina Popa (Biroul de Cercetări Melodramatice) și Larisa Sitar.

Punctul alb și cubul negru  a constat în şase expoziţii desfăşurate la etajul 4 al muzeului: „Partea întunecată a naturii” (26.11.2015-31.01.2016) / Biroul de Cercetări Melodramatice, Igor şi Ivan Buharov, Antanas Gerlikas, Minseung Jang + Jaeil Jung, Rosell Meseguer, Adrien Tirtiaux; „Sunt omul invizibil” (18.02-10.04.2016) / Michele Bressan, Andreea Ciobîcă, Norbert Costin, Cătălin Ilie, Alex Mirutziu + Pär Andersson, Esra Oezen, Cristian Rusu; „A doua lege” (20.04-26.06.2016) / Carmen Dobre-Hametner, Suk Kuhn Oh; „Fortăreaţa singurătăţii din pădurea sfântă a zgomotului etern” (07.07-28.08.2016) / Larisa Sitar, Roman Štětina; „Amintiri din adâncurile Mării Thetis” (08.09-31.12.2016) / Mihuț Boșcu Kafchin; „Apostrof. Totul a început cu o ezitare a portarului” (19.01-26.03.2017) / Irina Botea Bucan.

Curatoriată de Cristina Bogdan, expoziția EU ≤ NOI a artiștilor Vivienne Griffin și Cian McConn se închide cu ultima reprezentație a performanceului care o activează are loc joi, 23 martie, de la ora 19:00.

Tehnologia poate fi o sursă de intimitate, în lipsa relațiilor directe.
Spațiul, cadrul unui performance construit pe feedback-ul continuu între uman și digital. Gol, în majoritatea timpului.
Coloana sonoră – un mix de înregistrări de la petreceri techno, o piesă electronică experimentală, voci înregistrate. Cântăreții și performerii răspund.
Mișcarea concentrată pe dimensiunea fizică ia locul raționalului. Performerii reprezintă profile online și oamenii din spatele acestora. Corpul ca instrument folosit pentru crearea unui vocabular, uneori abstract, pentru a vorbi despre izolare într-o cameră plină de oameni.