Elevul lui Enescu, legendarul violonist Yehudi Menuhin, a fost prezent de patru ori pe scena Festivalului Internațional George Enescu

Elevul lui Enescu, legendarul violonist Yehudi Menuhin, a fost prezent de patru ori pe scena Festivalului Internațional George Enescu: ediția inaugurală a festivalului din 1958, cea din 1973, urmate de cele două ediții organizate după căderea comunismului, în 1995 și 1998. Toate aceste întâlniri ale publicului cu discipolul lui Enescu reprezintă cele mai vibrante momente din întreaga istorie a festivalului.

Dacă în primele două apariții la București (1958 și 1973), Menuhin a urcat pe scenă în calitate de violonist, în celelalte două (1995 și 1998), artistul american s-a aflat la pupitrul dirijoral. În 1958 și 1973, Menuhin a interpretat lucrarea favorită a lui George Enescu, Concertul în re minor pentru două viori și orchestră de Johann Sebastian Bach. În 1958 i-a stat alături lui David Oistrach, pentru ca în anul 1973 să colaboreze cu Ion Voicu.

Concertele lui Menuhin, din primele două ediții de festival, au avut loc în aceleași zile de septembrie, 17 și 18.

Într-un interviu acordat Ecaterinei Stan, de la Radio România, muzicologul Viorel Cosma, prezent în 1958 în culise, la întâlnirea dintre Yehudi Menuhin – David Oistrach – George Georgescu, povestea:

„Eram la Ateneul Român şi mă îndreptam împreună cu criticul Jean-Victor Pandelescu spre cabina maestrului George Georgescu. Acolo veselie mare: meşterul Gogu Georgescu patrona o dispută între Yehudi Menuhin şi David Oistrah, care discutau aprins, lăudându-şi fiecare sonoritatea propriei viori Stradivarius. Ce-ar fi să împăcăm Estul cu Vestul în Dublul de Bach? – a întrebat maestrul George Georgescu. Jean-Victor Pandelescu zice: s-ar da o lovitură războiului rece! Atunci Yehudi Menuhin i-a propus lui Oistrah să schimbe între ei viorile Stradivarius şi să cânte în seara de 18 septembrie a festivalului celebrul Concert al lui Bach. În seara concertului, bătrânul Ateneu era asediat. Tensiune uriaşă în sală. Doar Menuhin, Oistrah şi Georgescu păreau lipsiţi de emoţie. După ultimul acord al Dublului de Bach, oferit în afara programului, tăcere. După care a izbucnit o furtună de aplauze. În aceste aplauze, Oistrah se îndreaptă către Menuhin, îl ia în braţe şi, pur şi simplu, sala Ateneului Român a luat foc. Momentul acela nu-l voi putea uita niciodată.”