La Biblioteca Universității din Pavia a fost găsit un manuscris muzical din 1100, poate cel mai vechi cunoscut până în prezent. „Descoperirea acestui document prețios – declară ministrul Alberto Bonisoli – confirmă importanța muncii de protejare și de cercetare a colecției de cărţi din Italia. De asemenea, colaborarea cu universitatea și cu biblioteca acesteia este fundamentală”.
Biblioteca universitară din Pavia a încredinţat operaţiunile de restaurare cercetătoarei Alessandrei Furlotti, care lucra la restaurarea a trei cărți din prima jumătate a secolului al XVII-lea, cu ligaturi prețioase, păstrate în Salonul Teresian. În timpul restaurării volumului John De Deis, din Ecclesia Mediolanensi (Milano, Melchior Malatesta, 1628) a ieşit la iveală un pergament scris de mână care, la o examinare mai atentă, s-a dovedit a fi un document compozit ce, în afara inscripțiilor, conţine notaţii minusucule de muzică medievală.
Pentru primele verificări s-a apelat la Dominique Gatté, un muzicolog francez specialist în muzică medievală, care a confirmat că este vorba de o pagină, aproape completă, dintr-un antifonar, adică un breviar care conţinea părțile cântate ale Liturghiei, cu siguranţă unul dintre cele mai vechi care pot fi studiate astăzi şi care datează din jurul anului 1100, foarte probabil din zona oraşului Novara. Documentul este decorat cu o miniatura greu de interpretat care reprezintă un animal mitologic cu labe colorate și caracteristicile unui șarpe.
Directorul general al bibliotecilor și institutelor culturale MiBAC, Paola Passarelli, a comentat: „Această descoperire este rezultatul diferitelor sinergii capabile să utilizeze instrumentele prezentului pentru a redescoperi cuvintele și, în acest caz, notele trecutului. Vechiul antifonar este o întoarcere la origini, un fragment al trecutului care continuă să rămână în prezent, alimentând dialogul inepuizabil cu memoria noastră culturală. Deoarece cărțile și, împreună cu ele, bibliotecile sunt ​​tezaure de cunoștințe”.

SURSA: RADOR