PORTRET: Ion Pacea – un „expresionist cromatic”

Sâmbătă, 7 septembrie, se împlinesc 95 de ani de la naşterea lui Ion Pacea, unul dintre cei mai importanţi pictori români moderni. Un „expresionist cromatic” prin definiţie, Pacea s-a format în imediata apropiere a lui Ciucurencu şi alături de Corneliu Baba, şi este considerat artizanul picturii româneşti postbelice.

Ion Pacea s-a născut la 7 septembrie 1924, în Munţii Pindului, la Horopani, lângă Salonic, în Grecia, într-o familie de negustori macedoneni.

În 1926, după ce familia sa a fost împroprietărită cu un teren în judeţul Caliacra, se mută în Cadrilater, la Bazargic, iar în 1940, după cedarea Cadrilaterului, se mută cu familia la Bucureşti.

A urmat Liceul Comercial Nicolae Kretzulescu şi apoi, simultan, în perioada 1946-1949, Academia de Belle-Arte (Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti), unde a învăţat de la maeştrii  Nicolae Dărăscu şi Alexandru Steriadi şi Academia Liberă „Guguianu”, unde i-a avut ca profesori pe Alexandru Ciucurencu şi Camil Ressu.

În anul 1947, expune pentru prima dată în cadrul Salonului Oficial din Bucureşti şi  este primit în Sindicatul Artelor Frumoase

În 1963, statul italian îi acordă o bursă de studii pentru un an, la Perugia, unde are loc primul său contact cu arta occidentală.

Tot în anul 1963, primeşte premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române, apoi, în anul 1965, Premiul pentru pictură, iar doi ani mai târziu Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici.

Lucrările sale au fost prezentate la numeroase expoziții internaționale: Bienala de la Veneția (1964), la Tokyo, Geneva, Memphis, Berlin, Munchen (1966), Varșovia (1970), Edinburgh (1971), Sofia (1973), la Bienala de pictură și de sculptură de la Atena (1987) ș.a., precum și la expoziții naționale, personale sau de grup.

Puţină lume ştie că Ion Pacea a interpretat câteva roluri în filme românești, cel mai important fiind cel al lui Ioanide din „Bietul Ioanide” regizat de Dan Pița, în anul 1979.

În anul 1987 are cea mai importantă expoziţie personală, la Muzeul Naţional de Artă al României, iar în 21 aprilie 1993 devine membru de onoare al Academiei Române.

Dintre lucrările sale remarcabile, amintim: ”Anemone”, ”Crizanteme”, ”Florile roșii”, ”Port”, ”Bărci la ponton”, ”Case la mare”, ”Faleză la Vama Veche”, ”Golf”, ”Golf Auriu”, ”Plajă la 2 Mai”, ”Natură statică”, ”Natură statică cu lămâi verzi” etc. Compoziții semnate de Ion Pacea se găsesc în muzee din București, Constanța, Sibiu, Oradea, precum și în colecții particulare din țară și din străinătate.

A mai fost recompensat cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici (1971), premiile ”Triomfo” (1981) și ”Omaggio a Picasso” (1981).

Ion Pacea a trecut la Domnul la 13 august 1999, la Bucureşti.

Fiul său, Constantin Pacea, a moştenit talentul tatălui său, având numeroase expoziţii personale în ţări europene.

Lucrările lui Ion Pacea, realizate în ulei sau guaşă, acoperă o gamă largă a temelor plasticii tradiţionale (peisaj, natură statică, compoziţie), cât şi în zona picturii abstracte. Domeniul său de maxim interes a fost însă natura statică care, la prima vedere, aminteşte de Matisse, cel care definea compoziţia ca pe „o artă de a aranja într-un mod decorativ diversele elemente ce se află la îndemâna pictorului pentru ca acesta să-şi exprime sentimentele”. A pictat aşadar peisaje („Marea”; „Port la Dunăre”), portrete („Figură pe fond negru”), compoziţii (ciclul „Păsări”), naturi moarte („Flori”) etc.

Ca stil, Ion Pacea a fost încadrat de critica de specialitate în curentul fovist, o mişcare artistică dezvoltată în Europa încă din anul 1895 şi până în 1907, cu o maximă perioadă de dezvoltare între anii 1905-1907. Fovismul este considerat prima revoluţie artistică din secolul XX, ce presupune o schimbare fundamentală a înţelegerii relaţiei artă-realitate şi eliberarea totală a temperamentului şi instinctului artistic, materializate într-un colorit proaspăt şi violent. Adepţi ai fovsimului sunt Henri Matisse, Andre Derain, Maurice Vlaminck sau Raoul Dufy.

de Răzvan Moceanu - RADOR