Sergiu Ardelean: „Realitatea augmentată este un layer sau această dimensiune pe care putem să o punem asupra lucrărilor de artă”

Sergiu Ardelean este antreprenor, director de creație și speaker internațional, cunoscut pentru expertiza sa în realitate augmentată, artă și tehnologie. Într-un dialog cu Francesca Rusu, el a vorbit despre felul în care tehnologia se împletește cu arta în prezent și despre cum a creat o platformă dedicată acestei fuziuni între artă și realitatea augmentată. Potrivit lui, realitatea augmentată oferă un potențial mult mai mare pentru artiști decât realitatea virtuală.

Cum se îmbină astăzi tehnologia cu arta?

Am văzut în ultimii ani din ce în ce mai mulți creativi care folosesc tehnologia. Cred că fiecare generație de creativi se uită la ce unelte are la dispoziție, iar acum observăm, odată cu dezvoltările care au avut loc în ultimele luni sau chiar ani, că apar din ce în ce mai multe instrumente tehnologice care pot fi folosite în artă. Deci, eu cred că, în viitor, arta va fi cumva o combinație între ceva digital și ceva haptic. Aș vrea să ne povestiți despre pașii întreprinși în crearea unei platforme dedicate realității augmentate.

Înainte să începem să lucrăm la Artivive, această platformă de realitate augmentată, am fost director creativ și destul de repede am început să folosesc tehnologii noi și în marketing, cum ar fi augmented reality. Fiind una dintre primele agenții de acest gen care foloseau realitatea augmentată, am reușit să câștigăm clienți și să facem campanii internaționale. Acolo am observat ce putere are acest mediu, realitatea augmentată, și m-am gândit cât de interesant ar fi dacă artiștii din ziua de astăzi ar avea acces ușor la tehnologie, fiindcă pe atunci, pentru noi, să facem aceste campanii dura o săptămână, dacă nu chiar luni, să dezvoltăm aplicații; era destul de costisitor și dura foarte mult. Și atunci mi-a venit ideea: haideți să facem o platformă în care artiștii și creativii să poată lucra în acest mediu fără să fie nevoie să înțeleagă cum funcționează tehnologia în spate. Alături de un bun prieten, care este și cofondatorul meu, Codin, ne-am decis să începem să lucrăm la această platformă. Bineînțeles, ca în orice startup, la început a fost destul de greu să găsim primii clienți, să găsim primele proiecte, dar cred că o poveste interesantă este cu Muzeul Albertina din Viena. Acolo am observat că aveau o expoziție care se numea Film Stills și prezentau poze din primele filme care au fost realizate.

Ce am făcut a fost că, fără să-i întrebăm, ne-am dus înăuntru și am făcut poze la toate exponatele. După aceea, ne-am întors la birou, care era la mine acasă, și am început să căutăm scenele din aceste filme. Și, într-un prototip pe care îl aveam atunci, am reușit să punem aceste videoclipuri, aceste scene, deasupra pozelor din muzeu. După câteva zile, ne-am întors la muzeu și am început să experimentăm, să vedem cum funcționează. Erau câțiva vizitatori care erau foarte curioși ce facem. Așa am instalat și acest prototip și am avut vreo 10-15 oameni care încercau tehnologia noastră, pe care i-am filmat. Apoi am trimis această filmare managementului muzeului, iar în câteva zile am fost invitați să prezentăm proiectul, să prezentăm tehnologia.

Puteți să le explicați celor care încă nu sunt familiarizați cu realitatea augmentată acest concept?

Realitatea augmentată adaugă un layer, o dimensiune digitală realității în care ne aflăm. Asta înseamnă că, oriunde ne aflăm fizic, pe anumite lucruri care sunt haptice, cum ar fi o lucrare de artă, o carte de vizită sau chiar un tricou, putem adăuga elemente digitale. Cred că majoritatea dintre noi cunoaștem realitatea augmentată de la filtrele de pe Instagram, Facebook și Snapchat, unde putem să adăugăm diverse efecte pe față. În cazul nostru, realitatea augmentată este un layer sau această dimensiune pe care o putem pune asupra lucrărilor de artă. Dacă vă puteți imagina, lucrările de artă pot fi de la tablouri până la street art, artă urbană, sau chiar am văzut că avem creativi care folosesc această tehnologie pentru tatuaje.

De ce realitatea augmentată este mai potrivită pentru artiști și creativi decât realitatea virtuală?

Realitatea augmentată, cum am spus înainte, augmentează realitatea în care ne aflăm. Asta înseamnă că, atunci când mergem la un muzeu, la o galerie sau la o expoziție de artă, sau ne aflăm undeva în oraș, putem folosi această tehnologie pentru a ne extinde realitatea. Pe când, în realitatea virtuală, intrăm într-o lume total digitală, o lume virtuală. Aceasta o folosim mai degrabă atunci când suntem acasă. Am văzut multe proiecte din domeniul jocurilor care sunt foarte interesante, unii chiar spun că este o mașinărie a empatiei, fiindcă, atunci când ne punem ochelarii, avem sentimentul și impresia că ne aflăm în acea lume. Partea mai puțin ușoară este să trăim această experiență împreună cu prietenii, fiindcă, atunci când ne punem ochelarii, dacă este cineva lângă noi, din păcate, acea persoană nu vede ce vedem noi. Pe când cu realitatea augmentată, putem să ne uităm toți prin telefon, poate în viitor și prin ochelari. Deci, din punctul nostru de vedere, aducem layer-ul digital, extinderea digitală, această parte digitală în muzee și galerii. În loc să aducem galeriile și muzeele online, noi facem exact invers: aducem această tehnologie, acest storytelling în instituții.

Cât de deschise sunt galeriile de artă și muzeele, pe lângă cel din Viena, Albertina, la acest concept de realitate augmentată și cât de mult le ajută să se deschidă către public?

Eu cred că este un proces, un proces de explorare. Muzeele își deschid porțile și încearcă să fie din ce în ce mai interesante pentru o populație mai tânără sau poate mai digitală. Iar pentru acești vizitatori, tehnologia de realitate augmentată este exact ceea ce caută. Ce am văzut din proiectele noastre este că le oferă vizitatorilor o experiență inedită, de a intra în lucrări, de a înțelege mult mai ușor o expoziție sau ideea curatorului care stă în spatele lucrărilor alese. Și este mult mai plăcut decât un ghid audio, unde trebuie să ne imaginăm toată povestea sau să găsim toate elementele povestite acolo. Eu cred că depinde foarte mult de conținut, de povestea pe care o spunem. Iar la realitatea augmentată, ce am văzut că le place instituțiilor este că putem schimba această poveste. În sensul că, în muzeu sau în galerie, nu trebuie schimbat absolut nimic. Vizitatorii oricum vin cu telefonul în muzeu și atunci se pot alege anumite teme. Să zicem că într-o lună se alege tema incluziunii, iar în altă lună tema istoriei artei. Astfel, conținutul conectat cu aceste lucrări poate varia. Din proiectele pe care le-am făcut până acum, am avut ocazia să lucrăm din China până în America de Sud, iar vizitatorii sunt diferiți, dar feedback-ul primit a fost întotdeauna foarte pozitiv. Putem discuta foarte mult despre conținut, despre ce aleg muzeele să extindă în partea digitală, dar până acum am văzut că, atât din partea vizitatorilor, cât și a instituțiilor, tehnologia a fost foarte bine acceptată.

Ce aduce în plus vieții cotidiene realitatea augmentată?

De cele mai multe ori, nu este vorba de tehnologie. Și vă dau un exemplu: când folosim o aplicație de navigare, cum ar fi Google Maps, pe noi ne interesează cel mai mult să ajungem de la A la B. Nu ne interesează ce tehnologii sunt în spate, că folosesc GPS, date de internet, poate chiar date live de trafic sau de la metrou, ci vrem să ajungem cât mai repede la destinație.

Așa vedem și noi realitatea augmentată. În momentul în care poate să ofere o extindere, în momentul în care poate să ofere o informație de care avem nevoie, într-un fel în care putem să o consumăm foarte ușor, atunci adaugă valoare.