Voci feminine de referinţă: surorile LAVINIA SLĂVEANU şi AIDA MOGA

Vocile feminine au cucerit preferințele publicului în special datorită DORINEI DRĂGHICI. Desigur, pentru vocea ei specială, timbrul liric, eleganța aparițiilor, dar mai ales datorită frecvenței programărilor în emisiunile postului național de radio. Nu a fost singură; în 1949, parte a unui concert de estradă desfășurat sub conducerea lui Edmond Deda la sala Dalles, debuta LAVINIA SLĂVEANU (născută Lavinia Rădulescu: 20 decembrie 1923, Timișoara – 1972). Soră cu cea care avea să apară trei ani mai târziu în solistica vocală,  AIDA MOGA (Cornelia Aida Rădulescu, 12 ianuarie 1926, și ea timișoreancă – 1 august 2001, București). Doar gradul de rudenie le apropia și, evident pasiunea pentru muzica de divertisment. În rest, deosebirile erau flagrante. Timbrul Laviniei era parcă anume destinat repertoriului liric: grav, cu accente dramatice.  La radio a debutat în 1947, fiind acompaniată la pian de sora ei.

La prima ediție a Festivalului național de muzică ușoară de la Mamaia (1963), LAVINIA SLĂVEANU era deja o cântăreață consacrată. Primește un premiu special alături de Dorina Drăgici și Luigi Ionescu, Gigi Marga, Constantin Drăghici și Nicolae Nițescu. Iar cota ei de popularitate însemna în primul rând o melodie care se cerea și se cânta întruna la radio: La un pas de fericire, compusă de Radu Șerban. Și Nicolae Kirculescu i-a oferit partiturile sale: Melodii, melodii, Cu fiecare gând, Amintește-ți. Dar și Gherase Dendrino (O armonică la drum). Le-a interpretat desigur în numeroasele programe susținute pe scena Teatrului Constantin Tănase cu care a efectuat turnee în Rusia, Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, Jugoslavia.

Rareori a evoluat scenic alături de sora sa; doar în copilărie când au semnat împreună două melodii: Spune drept și Eu cred în tine.

AIDA MOGA  a absolvit Conservatorul Sabin Drăgoi din Timișoara, a urmat și cursuri de sculptură. În 1957 a fost și ea angajată la Teatrul Constantin Tănase din București, apoi la cel numit Ion Vasilescu, de asemenea din capitală. A fost și asistenta lui Edmond Deda, la Școala populară de Artă. Pe lângă numeroasele turnee la care a participat în calitate de componentă a numitelor teatre, a cântat mult și peste hotare alături de trupe combo românești. De asemenea a fost invitată pentru șase luni la Teatrul de varietăți din Moscova. Popularitatea ei a determinat programarea recitalurilor personale în deschiderea concertelor susținute la București de Vico Torriani și Claudio Villa. Nici din televiziunea română nu a lipsit. Pentru casa de discuri Electrecord a realizat nu doar înregistrări, ci și texte în limba română pentru șlagăre internaționale. Radu Șerban i-a scris câteva evergreen-uri: Intră lună pe fereastră, mult cântată la postul național de radio, A fost de-ajuns o melodie, Mâine. Dar și Sergiu Malagamba: O chitară cânta, Mă mai iubești sau nu. Alte şlagăre: O floare de salcâm de Noru Demetriad, Frumoasă-i visarea deTemistocle Popa, ș.a.

Pentru programele, transmisii în direct ale postului național de Radio, cele două soliste au fost nume de permanență timp de decenii. Mai apar și astăzi pe înregistrări de antologie.

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea