Daniela Pascal: Întotdeauna am vrut să aflu mai mult și să văd mai mult, să merg în diferite locuri și să le văd și să le analizez

Daniela Pascal este doctor în geografie și asistent de cercetare științifică în Departamentul de Fizică Nucleară Aplicată (https://dfna.nipne.ro/) din cadrul IFIN-HH, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară de la Măgurele.

Timp de o lună, Daniela Pascal s-a aflat la Baza de cercetare bulgară ”St. Kliment Ohridski” de pe Insula Livingston din Antarctica (http://www.bai-bg.net/bulgarian-base.html), ”la bordul” celei de-a 33-a Expediții Antarctice Bulgare.

”Am plecat pe 11 ianuarie 2025, am zburat București-Roma iar acolo, la Roma, ne-am întâlnit cu echipa bulgară.

Urma să plecăm în Buenos Aires. Am avut un zbor anulat. Partea proastă e că aveam o succesiune de zboruri și zborul ăsta anulat cumva putea să ne afecteze următorul zbor.

Însă, în Buenos Aires, a venit ambasadorul bulgar în Argentina și ne-a facilitat trecerea printr-o coloană specială, și în felul ăsta am reușit să nu pierdem următorul zbor. După care am ajuns în Rio Gallegos, în Argentina. Acolo am stat două zile, după care am plecat în Chile, în Punta Arenas, și de acolo către Antarctica, cu avionul, până pe insula King George. Și în aeroportul acesta internațional din Puntarenas e, dacă vreți, locul de întâlnire al cercetătorilor antarctici, acolo se întâlnesc toți.

Erau cercetători din Spania, Argentina, Coreea de Sud. Era, practic, un aeroport doar pentru cercetători.

Acolo a aterizat avionul. Era o zi mohorâtă, gri, foarte ciudat.

Când am aterizat și m-am uitat în jur, am avut gândul ăsta: unde am ajuns? Ce se întâmplă aici? Unde sunt ghețarii?

Nu mi-a plăcut. Cumva imaginea pe care mi-o proiectasem eu despre Antarctica nu o regăseam în momentul ăla. Era o contradicție între ce îmi proiectasem eu și ce găsisem la fața locului. Însă după aceea ne-am îmbarcat pe vapor, ne-a așteptat vaporul, am călătorit 8 ore până pe Insula Livingston.

Toată lumea era cu fața spre ghețari, eu eram cu spatele, și toată lumea se minuna și eu nu înțelegeam de ce. Și în momentul în care m-am întors și am văzut peretele acelea de gheață, albastrul acela glaciar, a fost unul dintre puținele momente când eu am rămas fără cuvinte. Și o să mi-l aduc aminte.”

Expediția Danielei Pascal în Antarctica s-a desfășurat în cadrul proiectului ISOPOLAR, „Revealing the past and present environmental changes on Livingston Island using geochronological, glaciological and climatological methods”, un proiect comun Bulgaria – România, finanțat de Centrul Național de Cercetări Polare din Bulgaria (https://www.polarcenter-bg.com/), care încearcă să facă o analiză complexă a istoriei climatice din Insula Livingston din Antarctica folosind metode analitice interdisciplinare.

Este un proiect în care, din partea României, participă un grup de cercetători de la IFIN-HH, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară și ELI-NP, ambele de la Măgurele.

Care este, de fapt, scopul proiectului? De ce în Antarctica și nu în altă parte?

” În Antarctica, ghețarii sunt de regulă politermali. Asta înseamnă că au o bază caldă într-un anumit areal și o bază rece într-un altul.

Și acest ghețar de pe insula Livingston este politermal. La periferie are o bază rece. Asta înseamnă că doar se acumulează și nu se mișcă.

Și prin faptul că nu se mișcă, înseamnă că nu erodează. Există studii de genul ăsta în acest areal, însă nu se poate spune cu exactitate când s-au topit, de ce s-au topit, pentru că există problema aceasta a moștenirii cosmogenice. Dacă ghețarul nu erodează suprafața de rocă, atunci nuclizii înmagazinați în acea rocă anterior vor fi, bineînțeles, detectați și acum.

Și atunci încercăm să colectăm mai multe probe, să avem o statistică mai bună, poate găsim anumite locuri unde ghețarul s-a mișcat un pic și a erodat și atunci putem obține rezultate doar despre ultima fază de retragere.”

(...)

”Eu am terminat facultatea de geografie și asta înseamnă explorare.

Întotdeauna am vrut să aflu mai mult și să văd mai mult. Și cred că de aici pornește toată aventura aceasta. Încerc de fiecare dată bineînțeles să analizez dacă mi-aduce un beneficiu, dacă e într-adevăr de interes pentru comunitatea științifică dar încerc să merg în diferite locuri și să le văd și să le analizez.”

În anul 2016, la începerea doctoratului (la Facultatea de geografie, Universitatea București), a ajuns la IFIN-HH.

”Acum sunt mult mai apropiată sufletește de IFIN. Mi-am găsit locul aici...”

Ce urmează?

”Avem mai multe proiecte. Avem un proiect, ChronoCaRP, în colaborare cu Universitatea din București, facem studii geocronologice (...), avem proiectul Antarctica... Timp să am să prelucrez toate probele acestea, durează. E un proces de lungă durată.”

În detaliu despre toate astea - și nu doar! - la Născut în România, duminică, 16 martie a.c., la Radio România Cultural și pe https://www.radioromaniacultural.ro/, de la ora 16.00, realizatoare Corina Negrea.