La “Născut în România”, Anna-Mariá Orbán vorbește despre aventura vieții sale, arta

Invitata ediției de duminică, 14 februarie 2021, a emisiunii ”Născut în România” este artista Anna-Mariá Orbán, lector universitar dr. la Universitatea Națională de Arte București. Convorbirea noastră este motivată de primirea în anul 2020, de reputata artistă, a Premiului “G. Oprescu” al Academiei Române, acordat expoziției și albumului Fericitul Vladimir Ghika - "In spiritu caritatis" - Desene, expoziție organizată la Muzeul Național de Artă al României, Sălile Kretzulescu.

Mărturisirile artistei ne introduc într-un univers aparte şi în lumea dificilă, dar minunată a artei:
“Premiul "G. Oprescu” al Academiei Române, acordat expoziției și albumului - Fericitul Vladimir Ghika - "In spiritu caritatis"- Desene (vezi turul virtual al expoziției organizată la MNAR, Sălile Kretzulescu la http://www.imagofactory.ro/GAE/ghika/ghika1.html) - este o mare onoare și pentru asta trebuie să îi mulțumim ÎPS Ioan Robu și ÎPS Aurel Percă, pentru recomandare, dar și istoricului și criticului de artă dr. Tereza Sinigalia pentru aprecieri.

Povestea acestei expoziții a început în toamna anului 2013, la scurt timp după beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. Părintele Francisc Ungureanu m-a invitat în arhiva Arhiepiscopiei Romano Catolice de București, fără să știu atunci ce surpriză mă așteaptă. Văzând aceste desene de o rară frumusețe, strânse de colecționarul Pierre Hayet - de care doar auzisem până atunci - care s-a îngrijit să le caute și să le păstreze timp de 30 de ani, am rămas surprinsă și eram sigură că va trebui să vină și acea zi în care să le vedem adunate într-un album și expuse, spre bucuria iubitorilor de artă. Am fost profund mișcată de frumusețile ascunse printre acele file, fiind copleșită de aceeași emoție pe care am avut-o răsfoind manuscrisele lui Mihai Eminescu - cu câțiva ani în urmă, atunci când am făcut parte din colectivul care s-a ocupat de facsimilarea lor - sau când s-a reeditat Liturghierul lui Macarie, la aniversarea a 500 de ani de la prima carte tipărită în România, păstrată la Bibilioteca Academei Române.

Cu aceleași sentimente m-am simțit obligată și față de aceste desene extraordinare știind că ele trebuie să fie salvate, păstrate și puse în valoare. În ianuarie 2016 - odată cu încuvințarea ÎPS Ioan Robu și cu ajutorul inegalabil al Iuliei Cojocariu - ne-am ocupat de arhivarea desenelor și timp de aproximativ trei luni, aproape zi de zi, prin fotografierea fiecărui desen, am realizat fișele. Acestea conțin descrierea desenelor - cu date precise despre dimensiune, tehnica utilizată, titlu, anul realizării (când s-a știut), note de particularitate și referințe privind starea de conservare - cu indicații dacă necesită restaurare. Apoi a urmat planificarea expoziției, la Muzeul Național de Artă a României, Sălile Kretzulescu, deschisă în perioada 13 iunie - 23 septembrie 2018 (în perioada 2-23 Septembrie a fost prelungită expoziția la cererea publicului). În perioada 15 noiembrie 2018 – 15 martie 2019 expoziția a fost organizată la Oradea, în parteneriat cu Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural, de Arhiepiscopia Romano-Catolică București și Episcopia Greco-Catolică Oradea. (prelungită până pe 1 mai 2019 la cererea publicului, expuse în Palatul Princiar, în Cetatea Oradea).

În toamna acestui an urmează ca expoziția să fie itinerată în cadrul Congresului Euharistic Internațional, ediția a 52-a, organizată la Budapesta, unde partenerii evenimentului vor fi Arhiepiscopia Romano-Catolică din Esztergom-Budapesta, Arhiepiscopia Romano Catolică din București, Biblioteca Națională Széchenyi din Cetatea Buda, Institutul Cultural Român din Budapesta. Lucrările vor fi expuse în Sala Relicvarelor, în cadrul Bibliotecii Naționale Széchenyi din Cetatea Buda, Budapesta.”

Dialogul nostru depășește însă, cum era și firesc, povestea acestei expoziții premiate. Anna-Mariá Orbán ne vorbește despre aventura vieții sale care este arta, aşa cum s-a desfăşurat ea, în ţară, dar şi în străinătate:
“Legătura cu străinătatea a însemnat o confirmare a potențialului artistic și profesional. O demonstrează faptul că am fost primită membră în European Textile Network, Nordic Textile Art, Uniunea Țesătorilor de tapiserii din Ungaria și premiile pe care le-am obținut: la Trienala internațională de arte textile din Szombathely în anul 2015, premiul pentru proiectul The Golden Spiral în anul 2017 - pentru tapiserie, conferit de două cercetătoare Ines Bogensperger și Julia Galliker în cadrul proiectului Ancient textiles - Modern hands (textile antice - mâini moderne).

[caption id="attachment_279142" align="alignnone" width="300"]
Credit foto: Tibor Dumitrescu Orbán

Un alt aspect determinant în creația mea artistică a fost legătura cu o cultură exotică, specială, de care m-am îndrăgostit pur și simplu - tradiția textilelor coreene, pe care le-am admirat îndeaproape datorită artistei de origine coreeană Chunghie Lee, profesoară la Rhode Island School of Design din SUA, organizatoarea Korea Bojaghi Froum, pe care am întâlnit-o în Kaunas, în anul 2011 la o conferință, și cu care am organizat în 2015 prima expoziție de ”bojaghi” (piesă tradițională coreeană) la București, la Muzeul Satului împreună cu E.S. dl. Ambasador Park HyoSung, aniversând 25 de ani de diplomație. De atunci am vizitat Coreea de Sud de mai multe ori, ultima dată în martie 2018, când am participat la programul cultural Korea Foundation Distinguished Guest.

Cel mai recent proiect, o carte specială, tradusă în limba engleză, coreeană și maghiară - un volum de poeme al cărei autor este Ionuț Bogdan Ștefănescu, ilustrată cu lucrările mele mintextile, pe care le numesc “lacrimi textile” și pe care le-am realizat cu o tehnică de cusătură coreeană - a fost publicată de Fundația Națională pentru Știință și Artă, cu sprijinul dnei academician Maya Simionescu și dlui academician Eugen Simion, cu ocazia aniversării a 30 de ani de diplomație între Coreea de Sud și România, pe care E.S. dl. Ambasador Kim Yong Ho a primit-o cu mare bucurie fiind un proiect lansat pe timp de pandemie.

După o copilărie mirifică, petrecută la Borsec într-o atmosferă de poveste, alături de părinți și fratele meu - de la cules de fragi, ciuperci și zmeură, până la hoinăreli între brazi şi aer curat, într-o zonă binecuvântată cu izvoare minerale tămăduitoare, unde iarna ne tăvăleam cu mare drag în zăpada albă și curată, în ciuda frigului de îți strepezeau dinții – cu experiențe încărcate de bucurii și amintiri din care trăiesc și azi, viața din capitală este greu de suportat, și totuși cred că locul meu este aici, lângă cei dragi. Oriunde m-aș duce, este doar o experiență temporară și cred că este adevărat așa cum scria Vladimir Ghika: ”Viaţa e frumoasă prin ceea ce este, mai frumoasă încă prin ceea ce ascunde şi mult mai frumoasă încă prin ceea ce dobândeşte”.

Realizatoare Roxana Păsculescu