Născut în România - duminică, 17 decembrie. Invitat: Mihai Ceciu, maestru orologier și fondator al Academiei Române de Ceasornicărie

După numeroase cursuri de specializare în Elveția (inclusiv la Wostep-Neuchâtel, una dintre cele mai prestigioase școli internaționale de orologerie), Mihai Ceciu s-a întors în România și, în 2004, a deschis un laborator dotat cu echipamente de ultimă generație, unde efectuează reparații și recondiționări pentru ceasuri de lux, la standarde elvețiene.

Deși am avut multe oferte, am preferat să mă întorc în România, unde era un vid total în acest domeniu, nu exista nimeni la nivelul meu, deși piața ceasurilor de lux începuse să se dezvolte. Am avut și teama că ar fi greu să-i ajung pe elvețieni. Așa credeam atunci.

În România postcomunistă, școlile de ceasornicărie au dispărut. Dezvoltarea noilor tehnologii părea a fi o mare amenințare pentru ceasurile mecanice, dar, paradoxal, orologeria de lux a cunoscut o creștere constantă, astfel că, în prezent, există o criză de specialiști în domeniu.

În anii 90 am deschis o ceasornicărie la Ploiești, într-o zonă care cerea unele ”sacrificii”. Clienții mei erau oameni care veneau să vândă zarzavaturi la piață și îmi aduceau câte un ceas la reparat. Erau vremuri complicate, mă plăteau în roșii, struguri... Făceam troc. Acum 30 de ani, eu eram văzut la același nivel cu cei care reparau încălțăminte sau care ascuțeau foarfeci și cuțite. Dar a fost o perioadă foarte interesantă, pentru că nu existau piese de schimb și eram obligat să recondiționez piese vechi. Când am ajuns în Elveția, mi-a folosit foarte mult experiența dobândită în atelierul de la Ploiești. Toate ceasurile vintage, pentru care nu se mai găseau piese de schimb, îmi erau atribuite mie, ceasornicarii elvețieni neavând abilitatea de a găsi soluții de restaurare rapidă.

În Ploiești se află singurul muzeu dedicat orologeriei din România: Muzeul Ceasului “Nicolae Simache''.

Visam să lucrez pe piesele de acolo, ceea ce s-a și întâmplat, dar mulți ani după ce am părăsit Ploieștiul. Am restaurat ceasul Mariei Rosetti, ceasul lui Carol și multe altele...

În Elveția, eram odată la masă cu mai mulți ceasornicari renumiți și unul dintre ei mi-a spus: Știi că cel mai scump ceas din lume la acest moment aparține Familiei Regale a României? Regele Mihai a fost fotografiat cu un ceas Patek Philippe, pe vremea când fotografiile erau alb-negru. Ulterior, acea imagine a fost supusă unui proces de colorizare și ceasul a devenit galben. Nu știm exact cum este, sunt două situații: dacă e din inox, valoarea lui este uriașă, pentru că Patek Philippe a făcut doar câteva astfel de piese și, dacă e de aur, valorează mai puține milioane de euro.

Am încercat să ajung la Familia Regală pentru a restaura acest ceas, dar, din păcate, am ajuns prea târziu.

Mihai Ceciu și-a propus să reînvie această meserie și, anul trecut, a pus bazele Academiei Române de Ceasornicărie – un proiect de învățământ profesional de stat în sistem dual, organizat în parteneriat cu Liceul Tehnologic Ion I.C. Bratianu din București (fostul Liceu Mecanică Fină). Speră să formeze noi generații de ceasornicari, școliți după programa de profil elvețiană.

Această meserie este din ce în ce mai cerută. Vreau neapărat să fim de referință, să existe în România ceasornicari atât de bine pregătiți, încât să fie vânați de marile firme de profil.

Surprinzător, Mihai Ceciu nu are niciun ceas personal. Dar și-a promis că va purta un ceas marcă proprie – un alt plan ambițios. În toată lumea, există doar 35 de ceasornicari independenți – un grup de elită, căruia Mihai Ceciu vrea să i se alăture, prin crearea unui model original, realizat manual în România cu piese elvețiene.

Am făcut și studii de master în Elveția, pentru proiectarea mecanismelor de ceasuri și chiar vreau să produc mecanismul pe care l-am creat pentru lucrarea de licență. Deja sunt într-o fază avansată și sper să lansez acest ceas în 2024.

Pentru viitorul mai îndepărtat, Mihai Ceciu se gândește la înființarea unei linii de producție și la realizarea unei mărci naționale de ceasuri.

La noi au existat două fabrici de ceasuri în anii comunismului: Victoria Arad (care producea ceasuri deșteptătoare sau de masă, ceasuri de perete cu pendul sau cu mecanisme quart) și Întreprinderea Mecanică Fină București (unde se fabricau ceasuri de mână, între care Orex și Cromef).

Realizator: Dana Pitrop