10 ani de la Colectiv. "Orașul Vorbește" cu psihoterapeuta Ana Predescu și cu Pavlos Popovici, unul dintre supraviețuitori

Orașul vorvește despre 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯 — o tragedie care a luat 65 de vieți, din care unii au supraviețuit cu răni adânci, o tragedie care ne-a copleșit emoțional și ne-a schimbat, ca oameni și ca societate.

Invitații Elenei Vlădăreanu sunt psihoterapeuta Ana Predescu, care a lucrat cu mulți dintre cei afectați, și Pavlos Popovici, unul dintre supraviețuitori.

„Eu personal, după multă terapie și muncă, mă simt vindecat. E ciudat, dar mă trezesc cu zâmbetul pe buze și nu știu de ce. Probabil că pentru că sunt în viață.”, spune Pavlos Popovici, care își amintește de tragedia din urmă cu 10 ani, când a ieșit din Colectiv împreună cu prietenii cu care venise:

„Mi-e greu să mă întorc în timp. Nu pentru că mi-e greu emoțional, ci pentru că nu-mi amintesc. A fost ceva instinctual 100%....Aam fost acolo cu prietenul meu Mișu și cu Laur, unul dintre colegii de bancă din clasele 5-8. Și când totul s-a întâmplat, singura „ magie” dintre mine și Laur, a fost contactul vizual. Ne-am uitat unul în altul și am știut că trebuie să-l luăm pe Mișu, să punem mâna pe căruț, să-l scoatem de acolo. Când am ieșit, am ieșit toți. Eram prieteni de-o viață și eram la pachet în majoritatea timpului. Până în seara aia, eu purtam discuții cu părinții lui Mișu și le ziceam: Uite, eu mă duc la un concert și vreau să-l iau și pe el cu mine. „Semidatoria” asta de frate mai mare, oricum îmi revenea. Și încă am învățat cumva ce înseamnă dragostea asta față de alți oameni prin faptul că am avut un prieten cu dizabilități și pe care eu nu l-am considerat niciodată cu dizabilități. Era egalul meu. Cum am eu picioare, el are roți. Poate e chiar mai șmecher, fiindcă are roti. Nu mi-am pus niciodată problema, nici măcar o secundă problema să plec de acolo fără el. Am venit amândoi, plecăm amândoi. Plus că bătăia mea era televizată dacă pățea Mișu ceva.”

Ana Predescu l-a cunoscut pe Pavlos în acea perioadă, lucrând ca expert psiholog judiciar:

„Am făcut expertize care vizau stresul posttraumatic și consecințele emoționale și cognitive ale unui astfel de eveniment. Ulterior am lucrat și psihoterapeutic. Nu-mi place cuvântul vindecare, pentru că nu e ca și cum suntem bolnavi. E mai degrabă despre funcționalitate, despre a trăi cât se poate de mult cu sens.”

Pentru ea, tragedia de la Colectiv este și o traumă colectivă, care ne-a schimbat ca societate:

„S-a pierdut încrederea în autorități, în clasa politică, în instituții. Dar a apărut și solidaritatea. Oamenii s-au adunat pentru o cauză comună. Cu toate acestea, cred că, la nivel de cultură, mai avem un pic de învățat.”

Pavlos completează amar:

„Cred că trauma noastră colectivă e că, la zece ani distanță, în continuare se întâmplă aceleași lucruri. La fiecare doi ani, ceva arde și explodează. N-avem spitale pentru arși, suntem trimiși în afară. ”

Despre cum a fost să vorbească mereu despre tragedie, Pavlos spune:

„La un moment dat m-am obișnuit. Acum e ca și cum aș vorbi despre cât de cald e afară. Da, ajută să vorbești. În anumite momente, nu-ți dai seama că ai nevoie doar să spui, să expiri, să dai afară.”

Ana Predescu adaugă o nuanță importantă:

„Timpul nu vindecă. Este o falsă senzație. Noi băgăm la fund emoțiile și, la un moment dat, ele ies la suprafață. Cei care suferă nu au nevoie de sfaturi, ci de ascultare. Nu trebuie să fii puternic, trebuie să-ți trăiești emoția.”

Iar Pavlos, din nou cu luciditatea celui care a trecut prin infern, rezumă totul:

„Timpul, din fericire, trece. Asta e cea mai mare calitate a lui — sau cel mai mare defect. Nu știu dacă vindecă, dar te poți folosi de el. E bine să suferi în felul tău. Eu nu pot să sufăr ca tine și nici tu ca mine. Cel mai bun lucru pe care îl poți face e să-l asculți pe celălalt. Să-l lași să spună: mă doare.”

La final, Pavlos anunță și un gest de memorie: un tribut acustic „Goodbye to Gravity”, lansat chiar la 10 ani de la tragedie, în care este și el implicat.

„ E un proiect la care am fost și eu parte. Așa am simțit că pot spune ceva înapoi.”

Ascultați interviul complet aici: