Au trecut trei ani de când l-am urmărit pe Aegon Targaryen cum privește în spate către tot ce a îndurat de-a lungul anilor. Pentru o secundă, privirile ni se întâlnesc și până ce poarta se închide despărțindu-ne, toate amintirile năvălesc, iar iminența finalului este și mai zgomotoasă. Poarta se închide între noi, iar Aegon pornește călăre spre noua lui casă din nordul îndepărtat. O concluzie dulce amară pentru ceea ce a fost trăirea colectivă de proporții epopeice ce poartă titlul ,,Game of Thrones”. Nici nu ne puteam aștepta la un alt final al serialului, acesta nu s-a putut mândri niciodată că se duce într-o direcție așteptată. Până și unul dintre personajele cele mai importante o spune câteva sezoane mai devreme, într-o notă ghiduș-sinistră, “If you think this has a happy ending, you haven’t been paying attention”.

Mulțumiți sau nu de finalul serialului marca HBO, de-a lungul anilor milioane de ore petrecute în fața micilor ecrane și milioane de teorii au unit fanii sub un singur stindard, cel al lui George RR Martin. Iscusit în tainele SF-ului, (,,Zburătorii Nopții”, ,,Lumina ce se Stinge”) cu contribuții notabile ca scenarist (,,Zona Crepusculară” - primul sezon, 1985/1986) și având în palmaresul lui cea mai importantă experiență interactivă a anului 2022 (,,Elden Ring”, în colaborare cu creatorul japonez Hidetaka Miyazaki) George RR Martin este indiscutabil o figură influentă și cu siguranță unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani. Oricine a fost curios să se avânte în universul scris al lui Martin a descoperit ceva atât de palpabil, de viu, și de meticulos construit, atât pe axul orizontal, dar mai ales pe cel vertical, încăt apariția unui volum care sa spună povestea dinastiei Targaryen era doar o chestiune de timp. Nimeni nu îl poate acuza pe Martin că nu a dezvoltat istoria universului ba chiar din contră, de-a lungul celor cinci volume principale, dar și în spin off-ul ,,Cavalerul celor Șapte Regate”, sunt presărate o sumedenie de povestiri istorice adiacente ce nuanțează direct călătoria personajelor. Dezvoltarea acestor povestiri istorice este perpetuă, Martin adăugând în fiecare volum fie câte un nou personaj care răstoarnă situatia, fie povestea este recontextualizată din punctul de vedere al altui personaj, ce vine din altă cultură sau zonă geografică.

Pentru a pune în ordine toată aceasta istorie vastă, Martin a compilat poveștile în volumul ,,Lumea de Gheață și Foc”, relatate din perspectiva unui archmaester al Citadelei. Cartea reprezenta cea mai completă relatare a istoriei universului, un soi de ,,Silmarillion” am putea spune. Totuși chiar dacă au trecut prin mâna unui archmaester, acestea sunt până la urmă povești și legende, vechi de sute de ani, pline de goluri ce ridică semne de întrebare.

Prequelul ,,Foc si Sânge” este aici pentru a-i clarifica cititorului tot cursul evenimentelor ce au avut loc cu 300 de ani înainte de Game of Thrones. Totul de la invazia Targaryen și cucerirea Westerosului, până la făurirea Tronului de Fier și a războiului civil cunoscut ca Dansul Dragonilor. ,,Foc și Sânge” este un roman mastodont, așa cum ne-a obișnuit Martin, care este doar prima parte a unei dilogii menite să spună întreaga istorie a Westerosului din ,,Cântec de Gheață și Foc”.

Pe 22 August (în România), în lumina celor șapte și cu binecuvântările zeilor vechi, pe HBO avem premiera primei serii spin off dintre cele nouă care se află în varii stagii ale producției și anume ,,Casa Dragonului”, adaptarea lui ,,Foc și Sânge”. Din trailerul de prezentare, serialul promite multe, însă pășește pe un teritoriu periculos. Așteptările sunt nu mari, ci mărețe, iar fanii sunt cât se poate de precauți, în special în urma controverselor legate de ultimul sezon al lui ,,Game of Thrones”. Chiar dacă pentru unii încă e prea devreme și rana încă nu s-a închis, darămite să se cicatrizeze, ,,Game of Thrones” este o experiență total diferită la binge watch. Dialogul, imaginea, și montajul capătă o cu totul altă nuanță, în special datorită tehnicii de foreshadowing, care își face simțită prezența în fiecare secvență, în fiecare replică, mișcare de cadru sau gest actoricesc. Și, da, chiar dacă sezonul opt este grăbit din toate punctele de vedere, acel personaj a avut dintotdeauna o aură sinistră, iar în ,,Casa Dragonului” urmează să vedem cum sângele apă nu s-a făcut niciodată.

Un lucru e cert, însă. Aveam nevoie de încă ceva de la Martin până să punem în sfârșit mâna pe Winds of Winter (care tot iese ,,anul ăsta” din 2015).

Valar Morghulis.