Comuniștii și Festivalul „George Enescu”

Un festival cu intenții ascunse

În 1955, la scurt timp după moartea lui George Enescu, comuniștii discută organizarea unui festival dedicat compozitorului. Nicio legătură cu muzica clasică. Intenția era una eminamente politică. După un deceniu de izolare, regimul comunist viza consolidarea imaginii României pe plan internațional printr-un eveniment cultural de prestigiu.

Declarații propagandistice și discursul oficial

Se pare că liderii comuniști au văzut Festivalul ca pe un instrument de „cosmetizare” a imaginii României. Mai mult, în opinia lor, prin invitarea artiștilor occidentali, regimul ar putea câștiga simpatie diplomatică.

Dilema Veche scrie că regimul condus de Gheorghe Gheorghiu Dej a lansat Festivalul pentru a transmite o aparentă independență culturală față de URSS și a atrage o simpatie occidentală falsă – totul într-o epocă a represiunii interne majore.

Un festival prea scump pentru comuniști

La mijlocul anilor ’70, autoritățile considerau organizarea continuă a festivalului un „exces bugetar inutil”. Astfel, ediția a VI a din 1973 a fost redusă la o săptămână, iar selecția artiștilor s-a făcut pe criterii politice: majoritatea invitaților venind din state socialiste și simpatizante.

Criticii epocii observau cum amprenta politică s a extins și la conținutul programului: muzica contemporană românească primea mult mai multă vizibilitate decât cea enesciană.

Momente dificile
• Primele ediții (1958, 1961) au reușit să aducă nume precum Yehudi Menuhin, David Oistrah sau Carlo Zecchi. Dar această deschidere nu ascundea grija permanenta că imaginea externă rămâne neschimbată, iar în țară represiunea continua.
• În 1973, trei din cele cinci orchestre internaționale erau din țări comuniste – semn că regimul controla invitații.
• În 1988, ultima ediție înainte de Revoluție, festivalul era la pragul colapsului – Elena Ceaușescu nu a aprobat bugetul, iar manifestarea a avut loc formal, fără strălucire. Agenții culturali au descris-o ca pe o agonie a marelui eveniment.

Cultura și riscurile pentru regimul comunist

Autoritățile se temeau că festivalul creat chiar de ei putea să aducă influențe occidentale, să favorizeze elite intelectuale autonome, iar muzica lui Enescu putea deveni un simbol pentru intelectualii critici la adresa regimului.
De aceea, comuniștii au decis reducerea bugetelor, controlul invitaților și reducerea duratei, pentru a limita așa numitul „risc cultural”.