Mara Mărăcinescu, realizator al podcastului Americanii, difuzat de Radio România Cultural: “Plecau sate întregi de români în America, să își facă un rost”

Un serial audio despre românii care-au plecat în America la început de secol XX, ca să-și caute o viață mai bună, vă propunem săptămâna aceasta, la Podcasturile Radio România Cultural. Sub titlul AMERICANII, în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 16:00, veți afla povești interesante și emoționante despre câțiva dintre cei 150.000 de români din Transilvania și Banat, majoritatea țărani, care au traversat Oceanul, între anii 1900- 1930, să meargă la muncă în Statele Unite ale Americii, aflate în plin proces de industrializare.

Despre acești oameni și peripețiile lor povestesc în acest podcast nepoți și strănepoți de-ai lor, într-un material audio realizat de Mara Mărăcinescu și colegele ei, urmași care au păstrat amintiri, dar și obiecte ce le-au aparținut bunicilor și străbunicilor plecați peste Ocean: cercei de aur aduși din America, cufere, bomboniere, cuiere pictate, cărți de rugăciune, dicționare, felicitări, scrisori, jurnale, acte.

La începutul verii 2018, Mara și colegele ei au pornit în căutarea acestor istorii de familie prin județele Cluj, Alba, Sibiu, Brașov, Mureș, Arad, Caraș-Severin și Timiș, dar și prin București.  Cu cine au stat ele de vorbă, despre cum le-a venit ideea acestui podcast și poveștile pe care le-au strâns, dar și despre multe alte lucruri interesante vorbește, în cele ce urmează, Mara Mărăcinescu:

Ai colindat țara în căutarea acestor povești, alături de alte două colege. Cât timp ați lucrat la acest podcast și în ce localități v-ați făcut documentarea?

Eu sunt naratorul acestui podcast, dar AMERICANII e făcut în trei: de mine, de Diana Meseșan, care e jurnalist, și de Claudia Câmpeanu, antropolog. Eu m-am ocupat de sunet, eu am editat materialul, dar proiectul e scris de toate trei. Practic toate trei suntem gazdele acestui serial audio despre începuturile migrației în masă la noi. Pentru AMERICANII am mers pe teren 20 de zile, în multe orașe din Banat, Cluj, din zona Sighisoara-Făgăraș. Au fost mai mult de 25 de interviuri live, totalizând minimum 50 ore.

De la ce a pornit toată această poveste?

Podcastul a pornit de la un cântec, „Arz-o focu’, Americă”, găsit în localitatea Drăguș, județul Brașov. De altfel, unul dintre episoadele acestui podcast spune povestea cântecului, merge pe urmele lui, vorbește din perspectiva persoanelor, în special a femeilor care au rămas în Transilvania după plecarea soților lor, la muncă, în America. E un cântec despre plecare și înstrăinare, despre durerea persoanelor care rămân. Cântecul l-am descoperit în timp ce lucram cu Rucsandra Pop, nepoata etnologului Mihai Pop, la proiectul Mostenirea Mihai Pop. A fost cântat de Rafira Jurcovan și cules, în 1929, în Drăguș, de etnomuzicologul Constantin Brăiloiu și etnologul Mihai Pop.

Plecau sate întregi de români în America, să își facă un rost

Despre ce vorbesc, concret, episoadele acestui podcast?

Cuprind poveștile spuse de strănepoții și nepoții celor care au emigrat în America, la începutul secolului XX. Am reconstituit drumul spre America, din vocile lor. De asemenea, spunem povestea femeilor care au emigrat, căci au fost destul de multe și ele, a celor rămase acasă în timp ce soții lor munceau în SUA, dar și povești despre reuniuni de familii, la întoarcerea în satele natale a celor plecați. Sunt povești foarte interesante și emoționante, care merită ascultate.

Cum ați ajuns la acești oameni care v-au povestit despre bunicii și străbunicii lor? De la cine ați aflat de ei?

Trebuie spus că a fost un proiect cultural finanțat de Administrația fondului cultural național. De asemenea, toate trei aveam experiență în munca de teren. A ajutat foarte mult și faptul că am lucrat cu Bianca Karda, de la Biblioteca din Sibiu. Ea a avut contactele unora dintre acești nepoți și strănepoți care veniseră, la un moment dat, în biblioteca la care ea lucrează, ca să caute informații despre rudele lor în publicațiile păstrate în arhivă. De asemenea, am luat contact și cu publicații online, am dat anunț și pe rețelele de socializare. De mulți însă am aflat “din vorbă în vorbă”.

 

Cum v-a venit ideea acestui subiect de podcast?

Noi ascultam de multă vreme podcasuri narative documentare și toate trei am avut dintotdeauna o afinitate pentru acest gen. Atunci când am aflat și de acest cântec, „Arz-o focu’, Americă”, ni s-a părut combinația perfectă. Cum spuneam, toată povestea a plecat de la acest cântec. În perioada aceea lucram la Muzeul Țăranului Român. Cum și pe Diana Meseșan o interesa emigrarea și începuse să se documenteze pe tema asta, ne-am zis de ce să nu cercetăm noi mai amănunțit acest lucru.

Cine erau românii care au trecut Oceanul? Cât de mulți erau? Care erau zonele în care mergeau ei, în America?

Multe povești vorbesc despre bărbații care au plecat, dar printre ei, cum spuneam, erau și destule femei. Cei mai mulți erau țărani tineri, până în 30 de ani, ca să poată face drumul lung și anevoios, de două săptămâni, până acolo, drum pe care-l parcurgeau cu căruțele și vaporul. Cu toții plecau în America să facă bani. Își vindeau vitele ca să facă rost de bani de drum și plecau să câștige alții, mai mulți, cu care să se întoarcă aici, să-și construiască o casă, să își ia un teren. Plecau sate întregi de români. Cei mai mulți mergeau printr-o rețea de români. Într-unul dintre episoade, Mica Americă, vorbim despre unul dintre aceste sate, Ilidia, din Caraș Severin. E supranumit Mica Americă, pentru că multe familii care au plecat în America la începutul secolului XX au construit aici case frumoase cu banii câștigați acolo.

În ce domenii lucrau ei peste Ocean, cu precădere?  Și care au fost cele mai frecvente probleme de care s-au lovit?

În America, lucrau în construcții, în domeniul feroviar, în mine, făceau munci foarte grele. Condițiile de viață erau dificile pentru toți emigranții. În afară de munca foarte dură, de diferența de clasă, aveau de trecut și prin boli – căci holera era o mare problemă. Mai era handicapul limbii. Unii mai vorbeau germana sau maghiara, nicidecum engleza. Adaptarea la viața de acolo era foarte grea.

 

În ce zone munceau cel mai mult românii plecați în America, în perioada 1900-1930?

În Ohio, Detroit, California, Chicago, pe coasta de est, la New York. Îi regăsim în zonele miniere, în toate centrele mari din perioada aceea.

Mă atrage emoția din vocile oamenilor. Și faptul că pot să leg cu ajutorul sunetului trăirile lor

Care e cea mai impresionantă poveste pe care ai aflat-o de la urmașii oamenilor acestora, “americanii”?

M-a impresionat povestea unei femei care se îmbrăca în haine bărbătești ca să poată lucra într-o fabrică, cot la cot cu bărbații. Povestea ne-a fost spusă de nepoata ei.

Ați avut parte de întâmplări neprevăzute în perioada de documentare pentru acest podcast?

Am descoperit mai multe povești decât ne așteptam. Persoanele cu care vorbeam ne recomandau altele, și altele. Ar mai fi fost de documentat... E vorba de un  fenomen mult mai mare decât de așteptam noi atunci când am pornit proiectul.

Ești sunetist, Mara. De când faci munca asta și ce te-a atras spre această direcție?

M-a atras emoția din vocile oamenilor. Și faptul că pot să leg cu ajutorul sunetului trăirile celor pe care-i întâlnesc. Teme sensibile pe care le discut cu ei, precum violența, emigrarea, relația cu corpul au sens și sunt mult mai bine redate așa.

Primul meu podcast a fost făcut în 2017, se numea “Sunt în casă cu răul” și era despre violența în cuplurile de adolescenți. Însă pe partea de sunet lucrez din 2012.

Care sunt pasiunile tale, de dincolo de meserie?

Sincer, aceste proiecte independente îmi acaparează aproape tot timpul pentru că, pe lângă partea de cercetare trebuie să mă ocup și de celelalte părți, administrativă și de producție. Așa că îmi rămâne foarte puțin timp pentru altceva.

Când eram mai mică, în timpul liber îmi plăcea să merg la concerte și festivaluri, dar acum totul mi se pare foarte tare și mă obosește. Așa că acum prefer să îmi chem prietenii și să le gătesc mâncare tucească, indiană, coreană. Să stăm impreună.

 

Cum ai primit propunerea Radio România Cultural de a difuza podcastul AMERICANII?

Cu multă bucurie, chiar dacă a mai fost difuzat o dată. Ne-a bucurat foarte tare să revină aceste povești în atenția ascultătorilor Radio România Cultural, mai ales că proiectul nostru n-a avut mulți bani la dispoziție și nu am putut face promovarea pe care ne-am fi dorit-o.

Cum ți-ai dori să primească ascultătorii Radio România Cultural aceste povestiri?

Mi-aș dori să le ofere o bună ocazie să vorbească cu cei dragi despre poveștile din familia lor, fie că acestea sunt sau nu din America.

Care e concluzia la care ai ajuns despre românii care au ales să își caute rostul peste Ocean? Și-au împlinit ei visurile acolo?

Da, au făcut bani. Cu toate greutățile și sacrificiile. Le-a fost greu, s-au expus la riscuri mari – condiții de muncă, o țară străină, dar nici aici nu puteau trăi, pentru că erau foarte săraci. I-au ajutat mult rețelele de români, care funcționau încă de pe atunci. De asemenea, Biserica a avut un rol important pentru oamenii din comunitate, acolo, peste Ocean. Aceasta mai păstrează încă în arhive informații despre românii plecați demult să-și facă un rost departe de casă.