Toamna aceasta, Arabella Ionescu face “Soundcheck”, la Radio România Cultural: “Sunt foarte optimistă, zâmbesc mult și râd cu poftă”

Dacă vrei o agendă muzicală completă, “un show-room audio” al tuturor evenimentelor de gen importante: concerte, recitaluri, lansări de albume, festivaluri și stagiuni, e musai să asculți “Soundcheck”, la Radio România Cultural. Căci în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 11:00, Arabella Ionescu îți propune 60 de minute de actualitate muzicală și multă muzică bună.

Cum a ajuns o pianistă, absolventă de Conservator, să facă emisiuni la radio și nu să urce pe o scenă, ce a făcut în cele două luni de izolare impusă de pandemie fata timidă care iubește ciocolata, stafidele și parfumurile, dar și de ce e “Soundcheck” de neratat toamna asta, la Radio România Cultural, povestește în cele ce urmează Arabella Ionescu.

Din 7 septembrie, de luni până vineri, se face din nou “Soundcheck” la Radio România Cultural. Ce se întâmplă concret, aici, în emisiunea ta, Arabella Ionescu?

Se ascultă multă muzică, în primul rând. În cheia potrivită și în ritmuri variate. Vectorul emisiunii îl constituie multitudinea de evenimente prin care artiști, din sfere diferite de exprimare prin muzică, aleg să vină în fața publicului, chiar și în acest an pandemic. „Soundcheck” este o agendă muzicală completă, un show-room audio al tuturor evenimentelor muzicale naționale și internaționale importante: concerte, recitaluri, lansări de albume, festivaluri și stagiuni muzicale. Dar și un loc de întâlnire al ascultătorilor cu artiști cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, cu oameni pentru care muzica clasică sau cea de jazz, muzica rock sau muzica de operă constituie singura modalitate de exprimare.

Pentru Filarmonicile de Stat, Teatrele de Operă și Operetă sau centrele de cultură importante ale țării, dar și pentru artiștii independenți deopotrivă, această emisiune constituie o „piață de desfacere” a produselor culturale în timp real, aș putea spune.

S-a schimbat ceva în emisiune, de când cu regulile impuse de pandemie?

„Soundcheck” își păstrează formatul și ritmul dinamic, profitând de spațiul de emisie actual, dublu față de cel din primul sezon. Astfel, în cele 60 de minute de actualitate muzicală, în fiecare zi, de luni până vineri, cu începere de la ora 11:00, voi monitoriza efectele și dinamica festivalurilor și concertelor, dar și spectrul de frecvență a acestora - cu o și mai mare acuratețe, voi implementa idei - de ce nu? - păstrând linia de fundal și permanenta legătură cu ascultătorii Radio România Cultural. De altfel, aceștia sunt cei mai importanți. De aceea, în noul sezon mi-am propus să dezvolt latură interactivă a emisiunii, apelând la sensibilitatea și la nivelul de cunoștinte al celor care mă ascultă. Sunt oameni care iubesc cu adevărat muzica, merg la concerte, citesc mult și urmăresc realitatea și evoluția fenomenului muzical actual, cu o curiozitate intelectuală incredibilă.

În izolare, am reușit, după mulți ani, să mă așez la pian și să-mi dezmorțesc degetele

Cum se anunță toamna asta, din punct de vedere muzical? Sunt multe evenimente?

Sunt foarte multe intenții de a organiza evenimente. Acest lucru este sigur. Sunt însă și multe proiecte, chiar stagiuni muzicale gândite și puse la punct în cele mai mici detalii, ținute în stand by, urmând a fi confirmate cu puțin timp înaintea concertului. „Cu pași mici, prudenți și siguri, așa se organizează concertele mult așteptate de public”, a declarat săptămâna trecută în „Soundcheck” managerul Operei Naționale de Stat din Cluj, baritonul Florin Estefan. În ceea ce privește concertele în aer liber, acestea vor continua în formule artistice restrânse, atâta timp cât vremea va permite acest lucru. Așadar, toamna aceasta se anunță... capricioasă.

Ești absolventă de Conservator, ai studiat pianul. De ce nu ești acum pe o scenă, într-o orchestră, sau la o catedră de muzică, ci la radio? Prin ce împrejurare v-ați împrietenit, tu și radio-ul?

În copilărie ascultam radioul public. Teatrul Național Radiofonic și emisiunile muzicale erau preferate de întreaga familie. Apoi, în liceu am descoperit nopțile Radio România Tineret și emisiunile “generației in blue jeans”. Fascinată am fost de atmosfera specială și îndrăzneala acestui post de radio avangardist, aș putea spune. Ca să revin la întrebarea ta... De ce nu la catedră sau pe scenă, ci la radio… Iată de ce! În ultimul an de Pian-Pedagogie, imediat după terminarea licențelor, aveam să aflu de la un coleg de grupă că la radio – wow!- acel radio pe care eu il ascultam de-o viață 😊 este nevoie de tineri absolvenți de Conservator. Exista pe vremea aceea Redacția Muzicală, alcătuită exclusiv din muzicieni, muzicologi, compozitori, dar și instrumentiști cu veleități jurnalistice. Am fost atât de emoționată și de încântată de idee, încât a doua zi m-am prezentat la interviu. La final, am dat și proba de voce și... așa a început totul. Chiar de a doua zi, timp de un an, nu am făcut altceva decât să ascult muzică din Fonoteca Radio și să scriu și să gândesc rubrici, interviuri, însă fără a ieși pe post. A fost o școală de jurnalism muzical, pe care o continui și astăzi. Ca în orice domeniu, lucrurile se schimbă, evoluează. Și noi odată cu ele.

Ce ascultă acasă, frecvent, o absolventă de Conservator? Care sunt muzicile ei preferate?

Muzicile preferate sunt dictate de stările mele de spirit. Predilectă este muzica pentru pian și violoncel, în scriitura clasică. Sunt două instrumente a căror sonoritate mă fascinează. În această vară, am descoperit cea mai recentă înregistrare a pianistei Luiza Borac. O superbă integrală a creației pentru pian solo de Constantin Silvestri, unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului 20, un muzician vizionar, aș putea spune. Am ascultat dublul album și mi-am dat seama câtă frumusețe, câtă genialitate se află în aceste compoziții, din păcate foarte puțin cunoscute.

Foarte mult mă atrage și muzica de jazz pe care astăzi , recunosc, o ascult și o înțeleg altfel decât o făceam până acum ceva timp. Din anumite perspective, o descopăr felie, cu felie, cu bucuria unui copil aflat în fața unui tort de ciocolată și cu nerăbdarea de a-l termina. Pentru a-i savura gustul și pentru a-i înțelege esența, trebuie să ai timp și răbdare.

Ce mai cânți la pian, atunci când ai ocazia?

Ai atins un punct foarte sensibil! Înainte de pandemie, simțeam o poftă teribilă de a cânta, un dor de vremurile când studiam ore în șir. Ei bine, în această primăvară, cele două luni de izolare impusă pentru mine au constituit un cadou neașteptat. În sens bun. Pentru că au fost zile de respirat în taină și de tras linii. Atunci am reușit, după mulți ani, să mă așez în fața pianului și să-mi dezmorțesc degetele. M-am reapucat de studiu. Fără prea multe exigențe, suficient cât să-mi pot hrăni sufletul și să-mi potolesc dorul de vremurile studenției. ,,Murmurul primăverii” de Christian Sinding a fost prima partitură studiată. Au urmat și altele, însă acesteia, recunosc, i-am acordat cea mai mare atenție. A fost o miiinunată întoarcere în timp! :)))

Ador să șofez, îmi place să gătesc și visez să-mi construiesc o casă ecologică

Cum te împaci cu “directul”? Cum îți gestionezi tracul?

Suprinzător, cu multă grație. Spun surpinzător, pentru că eu sunt, în esență, o persoană foarte timidă. Deși sunt 23 de ani de experiență, recunosc, am și astăzi emoții. Numai că sunt emoțiile acelea constructive, care îți luminează gândurile, sufletul, și te aduc într-o stare de perfectă deplinătate a simțurilor. De ce cu grație? Pentru că de fiecare dată îmi gestionez acest cumul de trăiri, foarte discret, fără ca prezența mea la microfon ca realizator și moderator de emisiune să își piardă din calitate. Cred că m-au ajutat foarte mult, cel puțin la începuturile mele radiofonice, nu numai competițiile de pian și examenele susținute, dar și experiența de corist. Timp de cinci ani, în perioada studenției, am cântat în Corul de camera ,,Preludiu”, dirijat de maestrul Voicu Enăchescu.

Cum ești tu, în viața de toate zilele? Ce-ți place să faci în mod deosebit?

Sunt foarte optimistă, zâmbesc mult și râd cu poftă, sunt impulsivă, îmi place să călătoresc cu avionul, ador să șofez, iubesc ciocolata și stafidele, îmi place să gătesc, sunt pasionată de design-ul de interior și de curentul minimalist, iubesc parfumurile și visez să-mi construiesc o casă ecologică, marca Hufhaus.

Presupunem că a trecut pandemia și ai ocazia sa inviți în studio, la “Soundcheck”, unul dintre muzicienii tăi de suflet. Care ar fi acela și ce l-ai întreba?

Pianistul Lang Lang este unul dintre artiștii mei de suflet. Spiritul rebel și exuberant al acestui carismatic muzician mă fascinează. Sunt impresionante versatilitatea, ușurința cu care abordează stiluri și genuri diferite de muzică. Pentru că este binecunoscută pasiunea sa pentru repertoriul romantic și, în mod special, pentru creația lui Chopin, l-aș întreba (evident, nu de la început!) de ce atunci când urcă pe scenă pentru a interpreta creațiile marelui compozitor polonez poartă flori la rever și bascheți în picioare. Cum se asortează impetuozitatea creației lui Frederic Chopin cu acest tip de nonconformism vestimentar? Și tot despre nonconformism și o depășire a limitelor, în sens pozitiv, mi-ar plăcea să dialoghez cu pianista și compozitoarea Hiromi Uehara, a cărei energie creativă a reușit să eclipseze limitele jazzului. Albumul ,,Spectrum” lansat anul trecut în Japonia este un veritabil spectacol de pian solo, dinamic și mistificant.

De ce e “Soundcheck” de neratat, la Radio România Cultural?

Pentru că aici dăm soundcheck, nu numai muzicii și evenimentelor de notorietate, dar și muzicii sufletului fiecărui ascultător care, fără doar și poate, a înțeles că muzica de calitate face parte dintr-un stil de viață care ne permite să ne păstrăm spontaneitatea și bucuria lucrurilor deplin simțite.

Interviu realizat de Anca Nicoleanu