Știință și etnicitate II. Biopolitica și eugenismul în România, 1920 – 1944

Astăzi la ora 14.00, la Muzeul Mina Minovici din București, are loc
vernisajul expoziției Știință și etnicitate II. Biopolitica și eugenismul în
România, 1920 – 1944

Curator, Prof. Univ. Dr. Marius Turda, Oxford
Brookes University (UK) în colaborare cu Lector Univ. Dr. Răzvan Pârâianu,
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș
(Romania).

Expoziția reprezintă colaborarea dintre următoarele
instituții: Centre for Medical Humanities – Centrul pentru Studii Umaniste
Medicale, Oxford Brookes University, Muzeul Municipiului București, Embassy of
Israel in Romania

Dr. Marius Turda, profesor de istoria biomedicinei, Directorul Centrului pentru Stiinte Medical și Umaniste, Facultatea de Umanioare și Știinte Sociale a Universitații Oxford Brookes din Marea Britanie a fost invitatul emisiunii Știința în cuvinte potrivite, în direct prin telefon.

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/stiinta-in-cuvinte-potrivite-vernisajul-expozi%C8%9Biei-%C8%99tiin%C8%9B%C4%83-%C8%99i-etnicitate-ii/

Această expoziție documentează complexul program
biopolitic și eugenic gândit pentru a crea o nouă familie și o nouă națiune
română printr-un management științific atât la nivel individual, cât și
colectiv., se arată în prezentarea expoziției.

În România, între anii 1920 și 1944, biopolitica și
eugenismul au fost sprijinite oficial, așa cum s-a întâmplat de altfel în
întreaga Europă și în Statele Unite. De la bun început, programul eugenic ce
urmărea crearea unei populații românești sănătoase a fost plasat în cadrul mai
larg al unui proiect biopolitics de instituire a unui protecționism național și
de construcție a națiunii. Expoziția descrie acest proiect biopolitic.

Așa cum această
expoziție o dovedește,
sprijinul pentru biopolitică
și eugenism acordat
de elitele românești
nu a fost
doar un simptom
al rasismului și
antisemitismului lor (deși
unii autori au
fost notorii pentru rasismul și antisemitismul lor), ci
era în principal expresia dorinței lor
de a proteja
corpul național prin
controlul funcțiilor sale
biologice și sociale.
Ideea unei Românii
etnic omogene a
fost, desigur, exprimată
încă de la
începutul secolului douăzeci,
dar ea a
devenit o normă politică abia în timpul regimului lui
Ion Antonescu, dând consistență argumentelor
ideologice care au
stat la baza
exterminării evreilor și
a romilor în
perioada 1941-1942. Atunci,
în centrul atenției
nu mai erau
îmbunătățirea și protejarea eugenică a familiei române, ci însăși
supraviețuirea și viitorul
națiunii. Menținerea potențialului rasial
al națiunii devenise
un obiectiv de
primă importanță, și
oricine punea în
pericol acest potențial
era stigmatizat ca
inamic al statului.

Această formă radicală de etnicitate a fost promovată odată cu intensa politizare și totala subordonare a instituțiilor de cercetare științifică față de guvernul României. Folosind materiale puțin cunoscute marelui public, această expoziție ilustrează măsura în care agenda națională a redefinit proiectele științifice în România. Popularitatea biopoliticii și eugenismului în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial nu poate fi contestată, dar efectele acesteia rămân a fi cercetate de aici înainte. În ultimă instanță, această expoziție încurajează atât publicul larg, cât și specialiștii să reflecteze critic asupra acestor idei fără a ezita însă să recunoască rolul central ocupat de biopolitică și eugenism în istoria României în perioada 1920-1944.

Restul fotografiilor - Credit imagini - Arhiva personală Prof. Marius Turda