Otilia Cristea: „Canalizarea Bucureștiului nu este doar o rețea de țevi, ci un ecosistem propriu, cu impact direct asupra sănătății noastre”

Ce se ascunde, de fapt, sub picioarele noastre, în inima unui oraș european? Invitată de Corina Negrea în emisiunea Știința 360, medicul veterinar Otilia Ruxandra Cristea dezvăluie alături o realitate tulburătoare: o lume subterană dominată de șobolani, gândaci și resturi toxice, pe care prea puțini dintre noi o cunosc.

Canalizarea Bucureștiului nu este doar o rețea de țevi, ci un ecosistem propriu, cu impact direct asupra sănătății noastre.

Rețeaua de canalizare a Bucureștiului datează de la începutul anilor 1900 și a fost proiectată pentru un oraș mult mai mic decât cel de azi.

„În momentul de față măsoară undeva la aproape de 2400 de kilometri – București–Paris ca distanță. Un lucru pe care l-am citit și m-a întristat este că până în 2011 Bucureștiul a fost singura capitală europeană care nu a avut o stație de epurare. Din păcate, noi deversam tot ce înseamnă apă menajeră pluvială direct în Dâmbovița. Și mirosul Dâmboviței nu vi-l puteți imagina.... Din 2011, în sfârșit stația de epurare de la Glina este funcțională.”

Stația de epurare Glina, inaugurată în 2011, filtrează astăzi toate apele uzate ale orașului. Dar ce ajunge acolo este de-a dreptul șocant.

„De la televizoare, cadavre întregi de animale, plastice, șervețele umede – care nu sunt biodegradabile – oamenii continuă să le arunce. Mentenanța acestor stații de epurare e destul de dificilă și mentenanța întregii rețele de canalizare este greu de ținut. De obicei, roboții sunt cei care pot intra în asemenea spații. În primul și în primul rând, avem viețuitoarele din canalizare, respectiv șobolanii Bucureștiului. Și nu numai șobolani, ci și gândacii de canalizare.”

Gândacii care ne intră în bucătărie nu sunt doar neplăcuți – sunt și periculoși, pot fi purtători de Salmonella.

„Gândacii pe care îi avem în bucătărie și în baie provin din canalizarea Bucureștiului și sunt unii dintre cei mai rezistenți gândaci. Un astfel de gândac vine din canalizare și apoi se suie pe pâinea lăsată pe masa din bucătărie.”

Despre șobolani, Otilia Cristea aduce date alarmante:

„O femelă produce între 2 și 12 generații pe an. Sunt studii care spun că o șobolăniță poate avea 100 de pui pe an.”

Mai mult, în București pot exista între 1 și 17 șobolani pe cap de locuitor, în funcție de sursa studiilor. Otilia Ruxandra Cristea atrage atenția că acești rozători sunt deosebit de inteligenți și greu de exterminat. Deși timizi și sensibili la zgomot, ei învață rapid trasee și mirosuri și evită capcanele.

„În momentul în care vezi un șobolan ziua, multiplici cu 50 în zona respectivă. Pentru că sunt fricoși, sunt reticenți la ceea ce înseamnă nou în mediul lor, în mediul în care trăiesc. Asta înseamnă că în momentul în care venim cu capcane sau cu otrăvuri sau cu orice altceva, foarte puțini din aceștia vor fi ”tentați” să se ducă să vădă despre ce este vorba. De aceea există firme specializate pentru așa ceva.”

În zonele rurale sau de periferie, șobolanii au prădători: bufnițe, șoimi, câini, pisici, vulpi. Dar în centrul orașului aceștia lipsesc. Unul dintre cele mai mari riscuri vine din interacțiunea indirectă cu excrementele șobolanilor.

„Leptospira este una dintre bolile transmise de urina de șobolan”, explică medicul, menționând cum aceste animale pot urina pe capace de băuturi aflate în depozite, iar noi, fără să bănuim nimic, ștergem capacul și bem direct.

O deratizare corectă implică analiza fecalelor, prezența puricilor, evaluarea riscurilor – iar toate acestea sunt dincolo de puterea unui simplu administrator de bloc, iar pentru o luptă reală cu dăunătorii, nu este suficient ca o singură scară de bloc să cheme o firmă. Soluția este o acțiune coordonată între cartiere, cu implicarea primăriilor de sector și, foarte important, cu sesizări din partea cetățenilor.

Pe lângă șobolani, și alți dăunători sunt în creștere, mai ales după ploi. Țânțarii nu sunt doar enervanți, ci transmit boli periculoase. Nici puricii nu sunt mai inofensivi. Aceștia pot trece de la un animal la altul sau chiar la oameni.

Gândacul de canalizare nu este doar respingător, ci și un maestru al supraviețuirii. A găsit în rețelele de canalizare și subsoluri un habitat ideal, lipsit de prădători naturali și plin de resurse. Acest mediu umed și cald este ideal pentru înmulțirea lor: o singură femelă poate depune până la 10 „ooteci” – ”punguțe” cu 12 până la 22 de ouă fiecare. În condiții optime, puii eclozează în 30-90 de zile, iar maturizarea durează între 6 și 12 luni.

„În canalizare și-a găsit un mediu propice de dezvoltare, pentru că el practic a scăpat de prădătorii din natură. Păianjenul este unul din prădătorii gândacilor, dar în canalizare nu prea rezistă, pentru că are nevoie de lumină.”

Dar poate cea mai tulburătoare informație este rezistența incredibilă a acestor insecte.

„Au o rezistență biologică fantastică, rezistă fără cap undeva la 9 zile, fără mâncare o lună, fără apă o săptămână. De aceea le și place mediul umed, le place subsolul blocului. Și de aceea rezistă extraordinar de bine în canalizare.”

Mai mult, gândacii sunt de 15 ori mai rezistenți decât omul la radiații ionizante. Într-un scenariu apocaliptic, ei ar putea fi printre puținii supraviețuitori. Problema reală, însă, nu e doar repulsia firească pe care o provoacă, ci și riscurile de sănătate. Aceste insecte pot transporta bacterii și germeni direct din canalizare în bucătăriile noastre.

La prima vedere, porumbeii din oraș par inofensivi – ba chiar drăgălași. Însă realitatea este alta. Dejecțiile lor distrug clădiri și mașini, dar, mai grav, pot transmite boli grave la oameni și animale. Curățarea necorespunzătoare a podurilor sau balcoanelor unde s-au adunat porumbeii poate duce la infectări serioase, mai ales dacă nu se face cu echipament de protecție. Otilia Cristea atrage atenția că mulți oameni nu fac legătura între simptomele respiratorii și expunerea la dejecții de pasăre.

„Pe lângă faptul că dejecțiile porumbeilor sunt foarte acide și că distrug tencuiala, vopseaua mașinilor, geamuri, panouri solare și așa mai departe, transmit și multe boli. Salmonella în comun cu șoarecii și șobolanii, clamidioza sau psitacoza, care la om generează niște cazuri destul de severe de pneumonie. O pneumonie care, în primă fază, mimează semnele gripei.”

Atât în cazul gândacilor, cât și al porumbeilor, omul joacă un rol major. Nevoia de hrană, căldură și umezeală le este satisfăcută involuntar prin stilul nostru de viață.

„Noi am favorizat acest lucru prin cantitatea de gunoaie pe care o producem. Plus de asta îi hrănim tot timpul. Și cred că toată lumea a văzut în parc pe bancă, iei un covrig, în mod automat apar porumbei. Și ești tentat să le dai, că sunt niște viețuitoare, sunt simpatici.”

Întreaga discuție cu medicul veterinar Otilia Ruxandra Cristea - la Știința 360, realizatoare Corina Negrea.

Otilia Ruxandra Cristea este doctor în medicină veterinară, cu aproape 30 de ani de experiență clinică în medicina veterinară. Are un Master în științe clinice și farmacie veterinară și este membru fondator “Asociația Suflet pentru Viată -Dr. Otilia Cristea” și “Asociația Română de Endocrinologie Veterinară” (https://www.facebook.com/otilia.sulea).