Otilia Ruxandra Cristea: "Încetul cu încetul, sub nasul nostru, au dispărut diverse specii de insecte, de plante..."

Au dispărut, cumva, ”de sub nasul” nostru, da...Ce se întâmplă în București ”sub nasul nostru” si nu vedem? Ce s-a întâmplat - și de ce? - și n-am văzut?....Ce se întâmplă cu ecosistemul bucureștean? De ce sunt mai puține vrăbii, mai puțini sturzi și mai puține mierle? Și de ce avem asa de multi țânțari?

Sunt câteva dintre întrebările la care am încercat să răspundem în ediția de luni, 26 mai a.c. a emisiunii Știința 360, invitată, în studio, Dr. Otilia Ruxandra Cristea, doctor în medicină veterinară, cu aproape 30 de ani de experiență clinică în medicina veterinară, cu un Master în științe clinice și farmacie veterinară, membru fondator “Asociația Suflet pentru Viată -Dr. Otilia Cristea” și “Asociația Română de Endocrinologie Veterinară”.

”Suntem undeva la aproape de 3 milioane de locuitori în București. Se construiește non-stop. Spațiile verzi devin din ce în ce mai mici, pentru că sunt ocupate de locuri de parcare, noi locuințe... betoane, betoane, betoane, în detrimentul spațiilor verzi.

Și încetul cu încetul, de sub nasul nostru au dispărut diverse specii de insecte, de plante. Și schimbările climatice au avut de-a face cu dispariția acestor specii, dar n-aș da vina numai pe aceste schimbări climatice”, spune Dr. Otilia Ruxandra Cristea.

Dezvoltarea urbană nu poate fi, evident, oprită dar ”ar trebui să se facă în mod științific, pe niște baze științifice. Cu ceva mai multe colaborări din partea unor oameni care s-au documentat toată viața despre aceste locuri. Și discutam înainte de emisiune și dădeam exemplu Vienei, care are 120 de metri pătrați de spații verzi pe cap de locuitor. Acolo să vrei să construiești ceva, este o întreagă tevatură. Spre deosebire de noi, în București, unde (...) avem nici mai mult, nici mai puțin decât 9,86 de metri pătrați pe cap de locuitor. (...) Iar când vorbim despre spații verzi, nu ne gândim doar la beneficii pentru noi, inclusiv psihologice, ne gândim și la o modificare dramatică în ceea ce înseamnă lanț trofic, de fapt. (...) Zic că lipsa gestionării corecte a spațiilor verzi în București a dus, practic, la ceea ce vedem astăzi”, inclusiv la ”suprapopularea cu porumbei. Pentru că porumbelul este un oportunist. El caută întotdeauna mâncarea în jurul gunoaielor lăsate de oameni. Suprapopularea lor duce automat la niște dezechilibre (...). Discutăm despre ce se întâmplă momentul de față în București. În capitală. În jur - și eu stau la 26 de kilometri de București și la 5 dimineața vrăbiuțele mă trezesc și am un scandal în fața geamului și pot să spun că e foarte bine, în București nu este același lucru. Mai sunt câteva zone mai apropiate parcurilor unde mai auzi vrăbiuțe, dar acest declin al vrăbiuțelor, să știți că este documentat și în Europa. Peste tot în Europa se observă o scădere numărului acestor păsări”. Cauze? ”De la schimbarea climatică - e mult prea cald pentru ele -, la poluarea fonică, sunt destul de stresabile, să spunem. Chiar dacă sunt foarte gălăgioase, sunt destul de stresabile. Apoi, supradezvoltarea speciilor care le vânează, de exemplu inclusiv păscărușii, concurența la cuibărit, pe care o fac, de exemplu, porumbeii: au aceleași locuri de cuibări ca și vrăbiuțele. Vrăbiuțele sunt cele care, să zicem, sunt mult mai active în controlul insectelor față de porumbei, mult mai active în controlul buruienilor. Ele sunt cele care mănâncă și diseminează semințele de buruieni pe peste tot. Porumbeii le-au cam luat locul, din păcate.

Au cam dispărut și coțofenele, la fel cum au dispărut și pițigoii, sunt din ce în ce mai puțini. Pițigoiul este foarte frumos, galben, cu piept, cu cravată neagră, eu îi spun gentleman, lordul păsărilor.

Apoi, mierlele. Cel mai frumos cântec din natura, al mierlei (...). Sticletele. Înainte îl vedeam în parcuri, acum este din ce în ce mai rar. El e foarte viu colorat, are acea măscuță roșie foarte frumoasă. Toate astea sunt încetul cu încetul din ce în ce mai puține în mediul urban. Pentru că nu prea mai au loc unde să cuibărească.

Și parcurile care sunt, nu sunt suficiente. Și sunt ușor ”artificializate”. Natura nu prea mai este de sine stătătoare acolo. Iarăși intervine omul. Documentând emisiunea de astăzi, am găsit un studiu, apropos de treaba asta, făcut undeva în Londra, despre cum și unde aleg păsările să-și facă cuib și unde trăiesc ele. Și acest studiu îți arată clar că păsările vor copaci autohtoni.

Mai mult decât atât: noi am cam distrus tot ce înseamnă iedera, de exemplu, sau pipa turcului, sau acele plante cățărătoare de pe clădiri, mai ales clădirile vechi. Am discutat de-a lungul timpului cu mai mulți arhitecți, unii pro și alții contra. Am încercat să găsesc o explicație logică: ok, deteriorează fațada clădirilor. Dar dacă acele clădiri sunt clădiri vechi, clădiri care nu au tencuiala refăcută pe care s-o distrugă această iedera, ci, din contră, este o clădire cu cărămidă, o cărămidă care atrage umezeala, această iedera practic protejează, pentru că trage acea umezeală. Ne mai vorbind că este un întreg univers în acea iederă! (...) Acolo sunt locurile protejate. Acolo își fac cuib vrăbiuțele, acolo se dezvoltă insecte”.

Dar inclusiv dezechilibrul insectelor a dus la dispariția sau micșorarea numărului unor specii de păsări.

”Avem din ce în ce mai mulți țânțari, de exemplu. Autoritățile stropesc cu diverse insecticid împotriva țânțarilor. Din păcate, nu omoară doar țânțari. Și poate că ar trebui un pic separat această stropire.

În parcuri trebuie să existe, din punctul meu de vedere, două zone: o zonă amenajată și o zonă, să zicem, lăsată în naturii. Pentru că acolo și insectele care se dezvoltă sunt hrană pentru păsări.

De ce sunt atât de mulți țânțari? Probabil au dispărut prădătorii principali. Liliacul, de exemplu.

Liliacul era cel mai mare mâncător de insecte. În amurg, când ies țânțarii, (...) aceea este perioada de vânătoare a liliecilor. Liliecii care sunt insectivori exclusivi. Cei mai talentați aici. Consumă fluturii de noapte, țânțarii, gândacii zburători, unde iar avem o problemă, furnicile. Furnica roșie, de exemplu, vânează alte insecte. Avem furnici omnivore, printre care această furnică roșie, consumă cadavre de alte insecte. Protejează afidele pentru mierea lor.

Cucuveaua, bufnița - și ele vânează insecte, vânează șoareci, vânează lilieci mici. Nici pe ele nu le-am mai auzit sau văzut în București de ceva timp. Păsări nocturne....Foarte bune, apropos de controlul șobolanilor și șoarecilor, cioara și coțofana. Vânează pui, ouă, insecte resturi.

(...) Larvele de țânțari - dacă noi am distrus broscuțele, lacurile le-am populat cu specii care nu prea au ce căuta acolo. Crapul sălbatic, de exemplu, crapul chinezesc, care s-a dezvoltat prea mult în detrimentul altor specii. Broaște nu mai avem. Lăcustele rar am mai văzut în București. Nu au ce mânca. Și dacă nu au avut ce mânca, automat au dispărut și ele. Și mă aduc aminte - lacurile neamenajate, la apus era un concert întreg de broaște. Acum nu le prea mai auzim”.

Aglomerările urbane sunt medii artificiale, create de om, în care natura se luptă în permanență cu intervenția omului: case vechi, parcuri - îngrijite sau nu -, subsoluri de blocuri, canalizarea - o ”altă lume”!

În ediția Știința 360 din 2 iunie a.c. vom discuta inclusiv despre modul în care influențăm noi, direct, tot acest lanț trofic prin folosirea de insecticide, prin deratizări - pe care, pe de altă parte, putem să nu le facem?

”Nu avem cum să nu le facem”, spune Dr. Otilia Ruxandra Cristea. ”Dar trebuie discutat și cu cei care se ocupă de protejarea mediului, de organele avizate, când anume să le facem. M-a distrat de fiecare dată când am văzut fumigațiile pentru țânțari și a doua zi era prognozată ploaie. Această stropire este total inutilă. (...) Nu putem trăi fără ele. Pentru că altfel, probabil, lumea insectelor ar învinge cu siguranță. Dar trebuie să știm și când să le facem. (...)

Există tot felul de soluții prietenoase cu natura. Eu am firma de dezinfecție, dezinsecție, deratizare. Dar, ținând cont de faptul că totuși este cabinet veterinar, unde animăluțele mele merg pe peste tot, pe jos, prin cabinet, nu pot să-mi permit să le omor cu diverse substanțe letale, da? Chiar dacă aș vrea să nu mai intre niciun fel de gândac de afară. Sunt anumite soluții feromonice care sunt pet friendly și ecosistem friendly. Nu distrug albinele, nu distrug bondarii, nu distrug păsări și alte insecte benefice”.