Raportul de gardă: Ce am învățat în 100 de ani de cercetări în genetica obezității? Provocări și direcții de viitor

”Utilizarea exclusivă a IMC (Indicelui de Masă Corporală) ca indicator al obezității începe să fie contestată, iar noi metode de măsurare, care să ofere o evaluare mai precisă a distribuției și cantității de grăsime corporală, precum și a riscurilor, sunt necesare. IMC reprezintă greutatea unei persoane în kilograme împărțită la pătratul înălțimii ei în metri (kg/m²). Investigațiile privind rolul geneticii în obezitate au început acum aproximativ 100 de ani cu studiul lui C.B. Davenport, care a vorbit despre influența părinților asupra IMC-ului descendenților, evidențiind complexitatea și natura multifactorială a greutății corporale. În ultimele cinci decenii, genomica și tehnologiile de înaltă performanță au aprofundat înțelegerea factorilor genetici care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Un articol publicat în International Journal of Obesity, ca parte a unui număr special care comemorează un secol de cercetare pentru obezitate, subliniază că, deși cercetările au făcut progrese semnificative, există încă multe obstacole care trebuie depășite pentru a avansa în înțelegerea geneticii obezității”, scrie Raportul de gardă (https://raportuldegarda.ro/100-de-ani-cercetari-in-genetica-obezitatii/) - și este unul dintre subiectele discutate la #raportulde garda cu Dr. Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în medicină, InoMed (https://ino-med.ro/).