Răzvan Popescu: Controlul Groenlandei ar însemna, de fapt, un control asupra porții de vest a Arcticii
22 Ianuarie 2026, 18:01
Mai ales în a doua jumătate a secolului, când încălzirea climatică va avea consecințe mult mai vizibile, controlul asupra acestei insule va determina cine va domina economia arctică și fluxurile și exploatarea resurselor din mediul arctic, spune Răzvan Popescu, Lector universitar dr. in geografie în Departamentul de Geomorfologie, Pedologie și Geomatică al Facultății de Geografie (https://geo.unibuc.ro/departamentul-de-geomorfologie-pedologie-geomatica/), Universitatea din București și cercetător științific - geomorfolog - la Institutul de Cercetare al Universității din București - ICUB, Grupul de Cercetare în Geomorfologie, Geoarheologie și Paleomedii (GEODAR).
Răzvan Popescu este expert în geografie fizică, geomorfologie periglacială și climatică, cu un accent deosebit pe studiul mediilor reci și în special al permafrostului și al ghețarilor de pietre - dealtfel și doctoratul său în geografie (2015) este despre permafrostul din Carpații Românești, pentru care a primit premiul „Simion Mehedinți” al Academiei Române.
Asistăm la o schimbare majoră a condițiilor fizico-geografice (...), în primul rând, la scăderea suprafețelor acoperite cu gheață marină în Oceanul Arctic, spune Răzvan Popescu.
Dacă, între 1900 și 1920, extinderea medie a gheții în milioane de kilometri pătrați în Arctica era de 10,5 milioane de kilometri pătrați, iar gheața era groasă și multianuală, deci permanentă, în anii 80, această extindere a scăzut la 7,5 milioane de kilometri pătrați. (...) Seestimează ca în anul 2050 să ajungă la aproximativ 1 milion de kilometri pătrați acoperire cu gheață în Arctica (...)
De ce e foarte important acest prag de 1 milion de kilometri pătrați?
Pentru că se consideră că Oceanul Arctic, în momentul în care are sub 1 milion de kilometri pătrați, este considerat, practic, liber de gheață. Adică este navigabil foarte ușor și mai mult decât atât, prezența gheții din Oceanul Arctic, dacă este sub această suprafață, nu mai poate să impacteze sistemul climatic al emisferei nordice. (...)
În 2100, practic, se estimează să fie un ocean deschis 3-4 luni pe an cu o extindere medie de sub jumătate de milion de kilometri pătrați. Deci, niște schimbări dramatice în extinderea de gheață, ceea ce face ca Oceanul Arctic, dintr-o dată, să devină o zonă disputată pentru căile de navigație și pentru resurse.
Tot timpul în istoria omenirii a existat bătălia între marile puteri pentru zonele necunoscute, de la marile descoperiri geografice încoace. (...)
Este un teritoriu disputat, și aici vorbim de resurse de hidrocarburi foarte serioase, de petrol și gaz în special, dar și alte resurse, precum metale, argint, aur, care vor deveni exploatabile și rentabile, din punct de vedere financiar. Deci (...) cine controlează Groenlanda are un cuvânt mai greu de spus și o accesibilitate mult mai bună.
Pe de altă parte, culoarele de transport al mărfurilor - dacă în prezent Statele Unite domină comerțul global,controlând traficul prin marile rute comerciale, și mă refer aici, indirect sau direct, Panama, Canalul Panama, Canalul Suez, dezghețarea Oceanului Arctic face accesibilă, mult mai mult în timpul anului, a ceea ce se numește ”pasajul nord-estic”, adică transportul mărfurilor din China, din estul Asiei, prin nordul Rusiei, către Europa și către America de Nord, către porturile din Germania, Hamburg, Rotterdam, din Olanda.
Această cale navigabilă este mai scurtă cu 40% și mai rapidă. (...)
Pe lângă această rută se poate deschide, în a doua jumătate a secolului al XXI-lea, și ruta transpolară, adică prin Polul Nord, practic.
Se vor putea scurta foarte mult rutele de transport dinspre Asia, către Europa sau chiar America de Nord. Și probabil că de aici venea și interesul președintelui Trump și pentru Canada, nu doar pentru Groenland.
Controlul Groenlandei ar însemna, de fapt, un control asupra porții de vest a Arcticii.
Pentru că, dacă Rusia controlează pasajul de nord-est, Groenlanda domină ceea ce se numește pasajul de nord-vest, prin nordul Canadei, și care este o rută similară cu cea din nordul Rusiei. Canada, până acum, nu prea a dorit să o extindă și, în prezent, se limitează la volume mici de mărfuri și mai mult rute turistice, ca urmare a riscurilor de mediu, de siguranță și așa mai departe. Dar, pe viitor, către anul 2050-2100, acest pasaj de nord-vest poate deveni foarte important și Groenlanda, având în vedere faptul că flanchează strâmtorile prin care navele intră în Oceanul Arctic dinspre Atlantic, adică strâmtoarea Davis și strâmtoarea Danemarcei, va avea un rol foarte important.
Pentru că cine controlează Groenlanda poate monitoriza și controla tot traficul maritim care vine dinspre Sua și Canada către rutele arctice comerciale.
Groenlanda va fi un hub și pentru posibile alte rute transpolare. Către anul 2050, când suprafața gheții arctice se va restrânge foarte mult, va putea deveni, probabil, operațională această rută transpolară, care presupune trecerea navelor direct prin Polul Nord.
Rutele comerciale devin mult mai scurte decât pasajul de nord-est. Și importanța Groenlandei este aceea că va deveni, practic, benzinăria și centrul logistic în această rută, situându-se exact la jumătatea drumului dintre marile porturi asiatice și Statele Unite și țările europene. (...)
Din Groenlanda se face supravegherea submarină. Această linie este singura cale prin care flota rusă de submarine poate ieși din Arctica și intra în Atlanticul de Nord. China are și ea un interes, pentru că a încercat deja să finanțeze aeroporturi și mine în Groenlanda, pentru că încearcă să pună în practică conceptul numit ”Drumul Mătăsii Polare”.
Groenlanda va deveni un fel de ”imobil de aur” al secolului al XXI-lea, pentru că, mai ales în a doua jumătate a secolului, când încălzirea climatică va avea consecințe mult mai vizibile, controlul asupra acestei insule va determina cine va domina economia arctică și fluxurile și exploatarea resurselor din mediul arctic, mai spune Răzvan Popescu.
Răzvan Popescu a făcut parte în calitate de coordonator și membru în numeroase proiecte de cercetare naționale și internaționale și are o experiență vastă în studii de teren și competențe avansate în Sisteme Informaționale Geografice și teledetecție.
A publicat în calitate de autor principal și coautor articole în reviste științifice internaționale de prestigiu precum Permafrost and Periglacial Processes, Geomorphology, Earth Surface Processes and Landforms, Earth Surface Dynamics și Remote Sensing Applications: Society and Environment.
Este implicat în conducerea Asociației Geomorfologilor din România, face parte din Comisia Națională de Cercetări Antarctice și din organizații internaționale precum International Permafrost Association, International Association of Geomorphologists și European Geoscience Union.
