Vasile Doru Marineanu: Intervenția psihologică în situații de criză ar trebui să treacă dincolo de orice criteriu politic sau de abordare de o parte sau de alta a unor ”tabere”
26 Mai 2025, 08:52
Este ”un eveniment pe care noi îl derulăm de mulți ani de zile. Am extins participarea internațională și avem speaker-uri de renume care vin cu un background militar, de obicei, dar care poate fi extins la nivel societal, și partea foarte interesantă aici este că putem translata anumite caracteristici validate ale intervențiilor psihologice, validate la nivelul armatei sau a poliției sau serviciilor de situații de urgență, către întreaga societate pentru a crește reziliența”, spune Vasile Doru Marineanu, Dr. în psihologie, Psiholog clinician și psihoterapeut, Președintele Asociației de Psihologie Militară și al Comisiei de Psihologie Aplicată în domeniul Securității Naționale din cadrul Colegiului Psihologilor din România, profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității București și reprezentant național în Comitetul EFPA, European Federation of Psychologists’ Associations pentru Psihologie în caz de dezastre, crize și traume.
”În spatele celor nouă ediții au mai fost încă, probabil, 30 de ediții cu specific de psihologie militară, organizate într-o altă manieră, noi ne-am upgradat acum. Avem participanți din Israel, în special pe conceptul de prim-ajutor psihologic, care este un concept, cel puțin în Israel, extins la nivelul societății, pentru că ei s-au confruntat, din păcate, cu foarte multe conflicte și au trebuit cumva să dea importanța acestui aspect. Și chiar am avut niște discuții cu invitații noștri, aspectul ăsta al intervenției psihologice în situații de criză ar trebui să treacă dincolo de orice criteriu politic sau de abordare de o parte sau de alta a unor tabere.
Până la urmă, tot ceea ce se face în direcția asta este sprijinul oamenilor care trăiesc stres extrem, care n-au predictibilitate asupra lucrurilor care urmează, care nu au adăpost, care n-au hrană, care se confruntă cu lucruri extreme, care diferă total de ceea ce trăim noi cotidian. Și din acest motiv am considerat că este important ca ei să vină cu această perspectivă, pentru că este validată în teren. Ăsta este elementul de noutate, dincolo de lucrările academice, publicațiile, fiecare își dă interesul să găsească criterii de validare, aici este validat în teren acest concept.
Și alături de alte concepte (...), acest model al israelienilor vine să completeze instrumentarul pe care noi îl putem avea atunci când abordăm oamenii aflați în criza psihologică de obicei. (...)
Această temă, titlu acesta, PSIHOLOGIA MILITARĂ DE LA INCERTITUDINE LA PROVOCĂRI ETICE ȘI PROFESIONALE, l-am ales cu mult înainte ca să apară aceste situații controversate în societatea românească. Deci tema asta reflectă exact preocupările pe care noi cu toții le avem vis-a-vis de fragilitatea, polarizarea situației, fragilitatea oamenilor sau a statutului pe care noi îl avem la un moment dat. Anxietatea, nu neapărat în sens clinic sau patologic, este o problemă emoțională care se pare că cuprinde întreaga societate și se cheamă tot anxietate și este nesănătoasă.
Și atunci noi considerăm că psihologia militară ar trebui să devină o resursă strategică, adică mult timp am văzut-o doar ca pe un instrument pentru a asigura stabilitatea emoțională a operatorilor din armată, din poliție, din structurile de apărare, însă acum credem că rolul nostru trebuie un pic extins astfel încât să pregătim populația să nu intre în această capcană a dezinformării, a știrilor false și ca atare am avut o prezentare plenară care se referă exact la acest tip de stimulare subtilă a mecanismelor psihologice care pot să ducă la schimbare de atitudini și de comportamente fără ca persoanele în cauza să conștientizeze ceea ce li se întâmplă.”
Unul dintre workshopuri s-a referit ”exact la provocările societății și o abordare din perspectivă clinică de data asta, să vedem cum putem să ajustăm psihoterapia și tehnicile psihologice pentru persoanele în care se află într-o distribuție statistică normală în societate, deci nu există psihopatologie evidentă, dar care se confruntă cu probleme psihologice și comportamentale tocmai asociate acestor situații neprevăzute în care avem imixtiune informațională, știrile false, actori statali, non-statali care sunt invocați de toate părțile, deci noi nu putem să știm unde este adevărul. Situație în care vorba aia românească, hoțul strigă hoții, nu mai știi pe cine să crezi”. (...)
Există o evoluție firească a implementării unui model de intervenție psihologică în diferite instituții ale statului sau la nivelul societății pe ransamblu. De exemplu, modelul acesta de prim ajutor psihologic pe care ni l-au prezentat colegii noștri din Israel. După ce a fost validat conceptual și s-a văzut că funcționează și că are efecte importante, a suferit adaptări în funcție de contextul în care este aplicat.
De exemplu, pentru militarii din Forțele Armate Israeliene, arată într-un fel și este particularizat astfel încât să se potrivească acelor oameni. Ulterior, și pentru serviciile de urgență în special, să zicem că există cam aceeași componentă, însă ulterior a fost introdus acest model și în alte părți ale societății și aș putea spune, ca un exemplu aici, care nu are de a face neapărat cu criza militară sau politică, în școli. În școlile, în învățământul preuniversitar din Israel, s-a observat că minorii, în special copiii din clasele primare, se confruntă cu diferite probleme emoționale, fie ca urmare a bullying-ului, fie ca urmare a, eu știu, atacurilor teroriste sau altor probleme cu violență domestică.
Și atunci s-a făcut o fel de pilotare la nivelul Ministerului Educației din Israel, astfel încât, într-o fază ulterioară validării, a fost implementat și funcționează cu succes în toate școlile din Israel. Cu siguranță că ne-am dorit și noi să avem un astfel de model, pentru că, pe de o parte, noi avem nevoie de oameni care să instruiască populația generală, pentru că aici avem de a face cu modelul peer-to-peer, de la egal la egal, adică nu trebuie să fii neapărat specialist să poți furniza un astfel de suport. Și asta înseamnă un training minimal, de câteva ore sau poate zile, dar cineva trebuie să-l facă.
În plus, este nevoie de niște resurse informaționale la care persoanele să se refere, să le acceseze, și asta se poate face prin punerea la dispoziție unor platforme educaționale și așa mai departe. Lucruri care, mai ales acum în contextul acesta al inteligenței artificiale, capătă sens, dar, pe de altă parte, știm că inteligența artificială este o armă cu două tăișuri, pentru că te poate induce în eroare și mai ales atunci când vorbim despre acest model care are ca element central partea cognitivă, non-emoțională, pentru că partea emoțională este foarte puternică, afectată într-o traumă, e posibil ca inteligența artificială să te inducă în eroare și atunci colegii noștri au dezvoltat o platformă care este cumva antrenată pe tipul acesta de intervenții și știe să-ți spună lucruri care într-adevăr funcționează”, mai spune Vasile Doru Marineanu.
