Călătorim în ţara absurdului urmuzian cu Ismail şi Turnavitu,  noua premieră a Teatrului Naţional Radiofonic

Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați în premieră marți, 21 noiembrie, de la ora 22.30, la Radio România Cultural, Ismail și Turnavitu după Urmuz. Scenariul radiofonic, regia artistică și interpretarea textului: Gavriil Pinte.

Audiția cu public în avanpremieră a spectacolului Ismail și Turnavitu va avea loc luni, 20 noiembrie, de la ora 11,00, la Teatrul Metropolis, iar apoi, vom asculta Pâlnia și Stamate, prima dramatizare din creația urmuziană sub semnătura lui Gavriil Pinte (2004), cu colaborarea inginerului de sunet Luiza Mateescu și a compozitorului Ion Bogdan Ștefănescu. Intrarea e liberă.

Începând cu anul 2004, regizorul Gavriil Pinte a demarat un program regizoral prin care realizează dramatizări ale scrierilor lui Urmuz. Două dintre cele mai cunoscute pagini bizare sunt deja produse la teatrul radiofonic: Pâlnia și Stamate (2004) și Fucsiada (2016, la centenarul nașterii Dadaismului). Acum, cu a treia dramatizare, regizorul Gavriil Pinte se oprește la cea mai absurdă dintre povestiri, Ismail și Turnavitu, apreciată de critica literară ca precursoare a teatrului absurdului. Scenariul radiofonc propune soluții dintre cele mai neconvenționale, în care textul povestirii e relativizat cu elemente din biografia excentrică a autorului. Novator-radiofonic, cu un desen sonor de o expresivitate ludică și stranie în același timp, dramatizările antiprozei lui Urmuz sunt un necesar gest de arhivare și interpretare a unui moment fondator al modernității în literatura română.

Urmuz este pseudonimul literar al scriitorului avangardist Demetru Demetrescu-Buzău (1883-1923), anticipator al dadaismului, pionier al deconstrucției limbajului academic ca expresie a crizei societății începutului de secol XX. Moștenirea lui Urmuz avea să fie valorificată în teatrul absurdului lui Eugen Ionescu, care îi cunoștea și aprecia opera considerndu-l unul din precursorii „tragediei limbajului”. „Urmuz, 1883-1923, inventă – poate prin 1907 sau 1908, dată când compunea primele sale pagini bizare – un adevărat limbaj suprarealist. Urmuz este unul dintre premergătorii revoltei artei universale, unul dintre profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și limbajului din lumea asta, care, astăzi, sub ochii noștri se dezagregă, absurdă ca și eroii autorului nostru.” – spune Eugen Ionescu despre contribuția lui Urmuz la reformarea limbajului literar.

Figură singulară a literaturii române, Urmuz a lăsat o operă restrânsă în scurta sa viață, încheiată abrupt la 40 de ani, în spiritul operei sale, prin inexplicabila sa sinucidere. Paginile sale bizare, schițe și nuvele de mică întindere, constituie opera pe care a șlefuit-o obsesiv, în căutarea conciziei și perfecțiunii limbajului. Tudor Arghezi îl descoperă și debutează în 1922 în paginile Cugetului românesc, tot el găsindu-i și pesudonimul literar Urmuz. Sașa Pană publică în 1930 o ediție a scrierilor lui Urmuz, iar Geo Bogza va edita în 1928 o revista ce poartă numele Urmuz, ca recunoaștere a poziționării operei literare urmuziene ca precursoare a avangardei literare românești.

George Pruteanu, o importantă voce a criticii literare, plasează spiritul urmuzian în fruntea creatorilor de universuri  literare fictive: “Urmuz e unicul nostru tragic, aproape demn de a fi opus unui Caragiale. Cu un picior în Caragiale, Urmuz e, cu celălalt, la antipodul lui. Urmuz e cel mai plăsmuitor de universuri fictive din literatura noastră, în genere lipsită de mari fantaziști. Nu am avut un Dante, nu am avut un Jarry, dar l-am avut pe “umilul” Demetrescu-Buzău și, fără ironie nici prezumție, aceasta e o posibilă compensație, echilibrând spiritul unei literaturi vii. Urmuz e un scriitor european, un mare cap de serie. Și apoi, ultima concluzie e tocmai aceea că despre Urmuz, cel mai singur între singuri, abia trebuie să stăm de vorbă.” (George Pruteanu)

Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Inginer de sunet: Mirela Georgescu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Redactor: Oana Cristea Grigorescu.