Conferință - Genica Athanasiou (1897-1966): Viața pasionantă a unei românce din avangarda pariziană

(Muzeul Național al Literaturii Române, luni 2 aprilie, orele 18:00 - 20:00)

Conferință cu proiecție de materiale fotografice de arhivă, susținută de Laurence Meiffret

Genica Athanasiou (Genica Atanasiu, nume civil Eugenia Tănase), actriță de origine română, emigrată la Paris în 1919, se va forma și-și va derula cariera în cercurile experimentale de teatru și film din Parisul anilor ’20-’30 ai secolului trecut.

Născută la București în 1897 dintr-un tată albanez venit în România și mamă din Banat, Eugenia Tănase își pretrece copilăria alături de sora geamănă în cartierul Uranus, cartier din care astăzi nu mai rămân decăt foarte puține zone nedemolate.

Încă de foarte tânără își dorește o carieră în teatru și se va împotrivi planurilor făcute de părinți, înscriindu-se la Conservatorul din București, la clasa de artă dramatică a profesorului și actorului Nicolae Soreanu.

În iulie 1919, ajutată de sora ei, pleacă la Paris pentru a-și continua și completa studiile. Intră la clasa lui Paul Mounet la Conservatorul din Paris și urmează în paralel cursurile novatoare susținute de Charles Dullin la Ecole Moderne du Comédien, fondată de Firmin Gémier.

Alături de Charles și Marcelle Dullin și alți cinci elevi ai lor, Genica particicpă la fondarea „Théâtre de L’Atelier”, unde va rămâne ca actriță până în 1938. Aici îl va întâlni de altfel și pe Antonin ARTAUD, poet și actor și cel ce avea să devină unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai teatrului din secolul XX, cu care va avea o relație pasională și tumultoasă de șase ani.

Primul său mare rol a fost în „Antigona”, în adaptarea lui Jean COCTEAU (1922), rol care îi va lansa cariera de actriță de teatru experimental.

Genica debutează și în filme mute alături de marele Conrad Veidt în „Le Comte Kostia” (1924), apoi de câteva ori în regia lui Jean Grémillon („Maldone” și „Gardiens de Phare”), devenind partenera tânărului regizor. Joacă și cu Chaliapine în „Don Quichotte” de Pabst și-și încheie cariera cu rolul principal din „Colomba”, înainte trecerea la filmele vorbite. După război lucrează cu Sacha Pitoëff și intră în trupa lui Guy Suarès. Pentru a supraviețui e nevoită să facă roluri de figurație în cinema, deseori sub pseudonim.Se retrage în 1963 la Căminul pentru bătrăni actori de la Pont-aux-Dames, în apropiere de Meaux. În 1964 revine pentru o ultimă dată în România, pentru a-și revedea familia. Se stinge doi ani mai târziu la Lagny și este inhumată în cimitirul din Couilly-Pont-aux-Dames - perimetrul dedicat actorilor.
---
Laurence Meiffret (FR) este cercetător și autor de studii de istoria teatrului, absolventă de Istoria artei. În prezent documentează și scrie o biografie detaliată a Genicăi Atanasiu și pregătește în paralel o expoziție documentară (instalație foto-video-documente) și un catalog, ce vor fi prezentate și la București în 2019, în cadrul Sezonului Franța-România.
--
Organizatori : Institutul Francez Bucuresti, MNLR