„De Profundis” după Oscar Wilde, cu Răzvan Mazilu şi Tudor Cucu-Dumitrescu, producţie a Teatrului Stela Popescu, continuă cu casa închisă în decembrie şi ianuarie
10 Decembrie 2025, 20:09
După succesul premierei din noiembrie, Teatrul Stela Popescu prezintă cu casa închisă următoarele reprezentații ale spectacolului „De Profundis”, care vor avea loc în Sala Oglinzilor a Muzeului Național de Artă al României – un spațiu în care fragilitatea și reflecția capătă contur scenic – pe 20 decembrie 2025 - două reprezentații: ora 17:00 și 19:30 şi 16 și 17 ianuarie 2026, ora 19:00.
Foto: Cosmin Kleiner Stoian
„De Profundis” după Oscar Wilde, este un spectacol de Răzvan Mazilu, decorul Oana Micu, lighting design Costi Baciu, cu Răzvan Mazilu şi Tudor Cucu Dumitrescu.
Foto: Cosmin Kleiner Stoian
Răsfoind cronicile apărute de la premieră, aflăm câte ceva despre acest spectacol incitant şi altfel al scenei teatrale de final de 2025.
Magda Teodorescu în revista Cultura: „Echipa Teatrului Stela Popescu a găsit poate cel mai neconvențional dintre locurile neconvenționale: Sala Oglinzilor, aflată la subsolul Palatului Regal (fosta piscină a regelui Carol II); intri în atmosfera spectacolului, adică într-un mic infern încins, încă din anticamera sălii propriu-zise, un fel de descindere ad inferos, după care pășești în sala cu trei candelabre pe jumătate stinse reflectate în oglinzi; în mijlocul ei se află singurul element de decor, o încapsulare a ideilor și simbolurilor de care pomeneam, reflectând abundența senzorială/erotică și corelativul funebru.”
Ileana Lucaciu : „Senzațională este interpretarea personajelor de către Răzvan Mazilu (Oscar Wilde) și Tudor Cucu – Dumitrescu (Lord Alfred Douglas). Cu un rafinament desăvârșit caracterizează Răzvan Mazilu pe Oscar, elementul principal fiind expresia corporală, nu replicile puține ce îi revin; corpul său ”vorbește”, comunică stări prin expresie, dans, mișcarea mâinilor și privire. O astfel de compunere a esenței și complexității unui personaj prin trăirile gestuale poate fi definită drept o creație artistică. Un actor de excepție se dovedește Tudor Cucu – Dumitrescu în Lord Alfred Douglas prin trăirea interioară iscată de subtextul parcurgerii scrisorilor cu mărturii primite de la Oscar; cizelează fiecare replică, dezvăluie ambiguitatea caracterului acestui personaj. Relațiile dintre personaje și ”dialogul” original dintre ele sunt baza ”oglindirii” unor caractere umane în care publicul se poate regăsi.”
Radu Preda : „Răzvan Mazilu e WILDe! Incursiune în profunzimea unei călătorii inițiatice alături de ultimul și probabil cel mai veritabil reprezentant al dandysmului. Cei care vor păși în Sala Oglinzilor a Muzeului Național de Artă vor avea șansa, poate unică, nu doar să vadă un performance, ci să se conecteze la universul lui Răzvan Mazilu. Un univers în care aerul se sufocă, lumina orbește, muzica surzește, un univers care îl înghite și pe Tudor Cucu-Dumitrescu, nu doar un excepțional partener de scenă, ci el însuși o extensie a lui Răzvan Mazilu (și invers!), pentru că, veți vedea, timp de o oră și douăzeci de minute inimile lor bat sincron, respirându-se unul pe celălalt într-un caleidoscop de senzații care ar putea fi descrise doar într-o stare de transă profundă.”
Alina Mariana Maer: „Nu este vorba de o găzduire derivată din lipsa unei clădiri proprii teatrului, ci de adecvarea unui spațiu la un produs artistic rafinat și original. Scenografia Oanei Micu pare un tribut adus frumuseții decadente ce a guvernat destinul lui Oscar Wilde. O masă lungă, acoperită cu mătase roșie, devine axa unui univers în care pasiunea, rușinea, vanitatea și remușcarea se întâlnesc sub aceeași lumină filtrată de candelabrele împăienjenite. Florile negre și roșii artificiale miros a presimțiri sumbre. Întreg decorul se suprapune pe proiectul de viață și pe spiritualitatea celor două personaje surprinse între oglinzi unde realitatea pare să se multiplice.”(…)„Wilde (Răzvan Mazilu) trezit din morți cu menirea de a-și spune povestea, pare efigia durerii unui om care a obosit de prea multă frumusețe. Douglas (Tudor Cucu-Dumitrescu), în schimb, iradiază o fragilitate ostentativă, apărată frenetic de cuvinte care, paradoxal, îl condamnă și îl absolvă deopotrivă. Actorul redă ambiguitatea personajului său, aflat într-o combustie interioară bine controlată de la mocnire la izbucnire. Insolența, aroganța tinereții personajului sucombă în fascinația pe care o resimte în fața ilustrului său prieten.
Unele locuri nu se aleg întâmplător. „De Profundis” a prins viață si se joacă într-un spațiu care poartă în sine aceeași fragilitate, tăcere și reflecție ca textul însuși : Muzeul Naţional de Artă al României, în Sala Oglinzilor, un spațiu în care publicul pătrunde rar, dar care, pentru o seară, se transformă într-o scenă a confesiunii și a luminii interioare.
„De Profundis” în regia lui Răzvan Mazilu, este prima premieră a noii stagiuni a Teatrului Stela Popescu, intitulată „Anatomia maşinăriei umane – un teatru cu ziduri împrumutate” 2025-2026, o stagiune despre fragilitate, forță, sens și umanitate. Un loc nou, o întâlnire rară, o alegere cu sens.
