Cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania are loc între 16 și 25 martie 2018 la București. Timp de 10 zile, proiectăm cele mai noi filme documentare din toată lumea în 8 locații din centrul capitalei. Abonamentele generale și cele de 5 intrări au fost deja puse în vânzare pe site-ul partenerilor de la Eventbook. Pe lângă secțiunile dedicate justiției, drepturilor persoanelor LGBTQ sau educației, Festivalul One World Romania aduce în discuție și alte teme arzătoare precum situația refugiaților și derivele autoritare, fundamentaliste și rasiste din lume. După toate proiecțiile vor avea loc dezbateri, la care vor participa fie realizatorii documentarelor, fie experți în subiectele și zonele geopolitice prezentate în filme. |
|
PE O PANTĂ PERICULOASĂ Dacă privim în jur, dar și la noi, pare că lumea întreagă a pornit pe o pantă periculoasă, împinsă de tot felul de vechi „isme” sau de alte variante proaspăt inventate. Din Madagascar până în Polonia și din Rusia până în Statele Unite, democrația, atașamentul la valorile unei societăți libere și juste sunt contestate cu argumente dintre cele mai diverse. Prin filmele ei, secțiunea surprinde o imagine caleidoscopică a acestor derive, în contextul în care și la București politicienii par din ce în ce mai tentați să aplice, vorba lui Caragiale, „o tiranie ca-n Rusia”. The Celebration (Petrecerea) - regie Alexandra Wesolowski Povestea aceasta, care ne amintește deopotrivă de Vinterberg și de Visconti, e o lecție de observație documentară aplicată mișcărilor interioare ale unei familii poloneze în pregătirea unei aniversări îndelung coregrafiate. Sub epiderma lumii prospere din „Petrecerea” fierb întrebări și convingeri care vorbesc despre tensiunile mai complexe ale Poloniei contemporane, pe care prezența nepoatei venite din Germania le scoate la iveală în contexte aparent benigne. Conversații despre ojă sau mâncare de casă alunecă imperceptibil către dispute despre Islam, avort și Uniunea Europeană. Pentru oricine care, stând la masă cu membrii propriei familii, a jurat să nu mai deschidă vreodată un subiect politic sau politizabil, „Petrecerea” e un film obligatoriu. |
|
Golden Dawn Girls (Fiicele partidului) - regie Håvard Bustnes Până acum s-au mulțumit cu roluri convenționale de planul doi: fiică, soție, sau mamă, plasate discret în umbra bărbaților protagoniști. Însă când bărbații sunt smulși din trupul partidului și trimiși la închisoare, femeile își descoperă responsabilitățile și, nu în ultimul rând, aptitudinile de PR. Dinamica relației regizor-personaje și decizia lui Bustnes de a lăsa camera să înregistreze în momente minore, fără miză dramatică, introduc în film un element de serendipitate care face deliciul acestei incursiuni unice în intimitatea celui de-al treilea partid al Greciei contemporane, al cărui conducătoare temporară nu se sfiește să considere „adorabil” portretul tatălui imortalizat în timp ce execută salutul nazist. |
|
CAUT ȚARĂ După multe tratative și reacții politice nervoase, în România au fost primiți 710 refugiați (conform datelor din vara trecută) despre care nu se aude mai nimic în spațiul public. Dar ce s-a întâmplat cu milioanele de oameni fugiți din calea terorii și războiului și ajunși în Europa ultimilor ani? Filmele acestei secțiuni descriu un tablou al situației din mai multe perspective, atât dinspre țările de unde au plecat acești oameni, cât și prin ochii celor care i-au primit în alte țări sau din perspectiva de multe ori deformată a mass-media. O omenire în mișcare pentru care nimeni nu pare să aibă o soluție, dar pe care merită măcar să o privim și să o înțelegem. Another News Story (Înc-o știre despre refugiați) - regie Orban Wallace Mergând pe urmele unui grup care pornește din Lesbos și traversează Europa în căutarea unui adăpost, regizorul Orban Wallace adaugă un nivel neașteptat al reprezentării atunci când decide să-și orienteze camera deopotrivă spre refugiați și spre jurnaliștii de varii naționalități care îi urmăresc pe parcursul călătoriei. Rezultatul e un film care reușește să obțină exact opusul a ceea ce semnalează titlul: nu încă o știre despre refugiați, ci o perspectivă oblică, mișcător de umană asupra dezastrului umanitar cu care se confruntă Europa, reflectat în conștiința celor responsabili pentru imaginea refugiaților în mass media. |
|
Off the Tracks (În trecere) - regie Dieter Schumann Un chioșc, un birt de gară dintr-un oraș de provincie din Germania. Stația, ni se spune, e Boizenburg, în Mecklenburg-Vorpommern. Dar ar putea fi, de fapt, oriunde. În fiecare zi, o paradă familiară de pensionari, zilieri, șomeri și adolescenți plictisiți își fac veacul acolo și vorbesc despre vrute și nevrute—și despre refugiații care mai nou au apărut prin preajmă. Sunt de fapt două lumi paralele care se ciocnesc forțat: după vorbele unora, sirienii par a fi violatori, canibali, sau ce o mai fi pe Facebook sau în tabloidele mai de dreapta. Refugiații, pe de altă parte, povestesc despre bombardamente, familii pierdute și disperare. Din când în când, cele două lumi se recunosc în anxietățile lor și dau privitorului puțină speranță în solidaritatea umană. |
|
|
|
