DOCUMENTAR: 40 de ani de la moartea actorului francez Jean Gabin

Actorul Jean Gabin, cu peste patru decenii de activitate și roluri în aproape 100 de filme, un mit al cinematografului francez, a dat viață, în interpretări memorabile, unor personaje complexe, în filme precum: "Noaptea e regatul meu", "Onoarea între hoți", "Mizerabilii".

Jean — Alexis Moncorgé (Jean Gabin) s-a născut la 17 mai 1904, la Paris, fiind fiul lui Madeleine Petit și al lui Ferdinand Moncorgé, un artist al cărui nume de scenă era Gabin. A crescut în satul de Meriel în regiunea Seine-et-Oise (acum Val-d'Oise ). A urmat cursurile Liceului "Janson de Sailly". A abandonat școala timpuriu, a lucrat ca muncitor până la vârsta de 19 ani, când a intrat în lumea artistică, lucrând ca figurant și dansator la "Folies-Bergere" (o sală de muzică de cabaret). A ajuns, în cele din urmă, la operetă și s-a afirmat ca interpret de șansonetă.

După terminarea serviciului militar, a revenit în lumea artistică, jucând sub numele Jean Gabin, imitând stilul de a cânta al lui Maurice Chevalier, care era în vogă la momentul respectiv. A făcut parte dintr-o trupă, care a efectuat un turneu în America de Sud, iar, la întoarcerea în Franța, a găsit de lucru la "Moulin Rouge". Performanțele sale au început să fie remarcate și i-au fost oferite roluri mai bune, în două filme mute în 1928.

Primul rol în film l-a obținut, în 1930, într-o perioadă când se căutau noi actori pentru filmul sonor, jucând în "Chacum sa Chance", "Paris-Béguin". Interpretând roluri secundare, Jean Gabin a jucat în peste 12 filme în următorii patru ani, inclusiv filme a regizorilor Maurice și Jacques Tourneur.

Talentul i-a fost recunoscut începând cu rolul din ''Maria Chapdelaine'', o producție, din 1934, regizată de Julien Duvivier, care, doi ani mai târziu, l-a distribuit ca erou romantic în drama de război ''La Bandera'', rol ce l-a consacrat pe Gabin ca un mare actor. În 1937, a făcut echipă cu Duvivier din nou, de data aceasta în marele succes ''Pepe le Moko''. Popularitatea filmului i-a adus recunoașterea internațională a actorului. În același an, el a jucat în filmul lui Jean Renoir ''La Grande Illusion'', un film anti-război, care a rulat la un teatru din New York timp de șase luni. Acesta a fost urmat de una dintre creațiile majore ale lui Renoir: ''La Bete humaine'', o tragedie bazată pe romanul lui Émile Zola, avându-i ca interpreți pe Gabin și Simone Simon, precum și de ''Le Quai Des Brumes'', unul dintre filmele clasice realiste ale regizorului Marcel Carne.

S-a aflat o vreme, din 1940, la Hollywood, unde a turnat filmele "Moontide" și "Impostorul", care nu s-au bucurat de un mare succes.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Jean Gabin a îmbrățișat un timp cariera armelor. În 1943, a părăsit studiourile de la Hollywood, alăturându-se "Forces navales françaises libres". A făcut parte din faimoasa a 2-a divizie blindată a generalului Leclerc. La sfârșitul războiului Jean Gabin a fost decorat cu Medalia Militară și Crucea de Război (1939-1945) pentru fapte de vitejie.

La întoarcerea la Paris, actorul, între timp îmbătrânit, nu mai era cunoscut noului public al cinematografelor. A reușit să atragă din nou atenția, în 1948, cu "Zidurile din Malapaga". În 1949, actorul a fost distribuit în rolul principal de René Clément în ''Au-Dela Des Grilaje'', film care a câștigat Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin.

Revenirea lui Jean Gabin s-a produs, în 1954, cu filmul ''Touchez pas au grisbi'', regizat de Jacques Becker, performanța i-a adus actorului aprecierea criticilor, iar filmul a fost un succes internațional foarte profitabil.

Rolurile din "La traversée de Paris" (1956) și "Maigret tend un piege" (1958) i-au adus două nominalizări la Premiul BAFTA la categoria Cel mai bun actor străin în 1958 și în 1960. Rolul din "Les grandes familles" (1958) i-a adus, un an mai târziu, Premiul David pentru cel mai bun actor străin.

A dobândit reputația internațională în rolul comisarului Maigret din mai multe ecranizări după romanele lui Georges Simenon. Pentru rolul din "Archimede, le clochard" (1959), Jean Gabin a fost distins cu Ursul de Argint, la Festivalul de la Berlin, la categoria Cel mai bun actor, premiu pe care l-a obținut și, în 1971, pentru rolul din "Le chat" (1971), la aceeași categorie.

Mai târziu a lucrat din nou cu Jean Renoir în ''French Cancan'', alături de María Félix și Françoise Arnoul. În următorii 20 de ani, Gabin a făcut aproape 50 de filme, cele mai multe dintre ele cu mare succes comercial și critic, inclusiv multe pentru "Gafer Films".

În filmografia actorului mai figurează roluri interpretate în filme, precum: "Napoleon", "Precum câinii pierduți", "Îngerul care a fost diavol", "Vină și păcat", "Vulcanul însângerat", "Nu vă atingeți de grisby", "Strada preeriilor", "Bătrânii orașului", "Președintele", "O maimuță iarna", "Vârstă ingrată", "Le Soleil des voyoux", "Clanul sicilienilor", "Le drapeau noir flotte sur la marmite", "Afacerea Dominici", "Doi oameni în oraș", "Anul sfânt".

Partenerii săi în filme au fost actori celebri: Brigitte Bardot (''En cas de Malheur''), Alain Delon (''Le Clan des Siciliens'', ''Mélodie en sous — sol'' și ''Deux hommes dans la ville''), Jean — Paul Belmondo (''Un singe en hiver'') și Louis de Funes (''Le Tatoué'').

Considerat unul dintre cele mai mari staruri ale cinematografiei franceze, a fost făcut un ofițer al Legiunea de Onoare al Franței în 1960.

Cu o reputație de mizantrop, Jean Gabin și-a dorit toată viața să se retragă la țară. Atunci când averea i-a permis, a cumpărat mai multe terenuri în Normandia, printre care "La Pichoniere", moșia de care s-a ocupat cu toată dăruirea.

După căsătoriile cu Gaby Basset și Jeanne Mauchain, Jean Gabin s-a căsătorit, în 1949, cu Dominique Fournier, care i-a dăruit trei copii.

Marele actor Jean Gabin a murit la 15 noiembrie 1976, de leucemie, la Paris. Trupul său a fost incinerat și a primit onoruri militare, iar cenușa a fost aruncată în mare de pe nava militară "Détroyat", potrivit site-ului imdb.com. În 1987, i-a fost decernat onorific Premiul César.

AGERPRES