Am rezistat, am rezistat! Nu ni s-a oferit nici un spațiu. În mod normal, în momentul în care ești dat afară dintr-o clădire, pentru renovare, ți se oferă un spațiu alternativ unde poți să-ți desfășori activitatea. Am cerut, nu ni s-a dat așa că am căutat noi și prin bunăvoința unor oameni din oraș am găsit aceste spații și ni s-a permis să ne desfășurăm activitatea acolo. A fost foarte greu dar noi am rezistat și am rezistat cu brio într-o perioadă în care s-au luat și premii, teatrul a fost recunoscut. Am făcut spectacole mai mici, cu un buget mult mai mic dar bugetul pe care îl aveam înainte de renovare era mult mai mare. După ce am intrat în renovare, bugetul a fost mai mic, bineînțeles pentru că și dimensiunea spectacolelor era mult mai mică dar am rămas în continuare, văd, să mergem pe același buget și după ce am revenit în teatru iar anul acesta este dezastruos total.

Sponsorii au început să ne spună: de ce să plătim noi ceea ce ar trebui să vă dea cei de care aparțineți? Noi să venim cu plus ca să veniți și voi cu plus de valoare, să dați coloratură unui festival și unor evenimente dar noi aparținem de Consiliul Județean care ori ține cont de noi, ori îi pasă de brand-ul Teatrul Tineretului Piatra Neamț, care e cel mai puternic brand din județul Neamț și unul dintre brand-urile puternice din țară ori dacă nu.... Sigur, au dreptate sposorii. De ce să umple ei golurile? De ce să plătească ei ceea ce ar trebui să vină din partea forului tutelar?

Sponsorii au fost întotdeauna alături de noi pentru că niciodată nu ni s-a aprobat suma. A trebuit să facem economii „la sânge” ca să rezistăm și să o scoatem la liman dar anul acesta chiar nu se mai poate! Jumătatea cealaltă de an nu mai este acoperită absolut deloc și degeaba, nici cu ajutorul sponsorilor nu o putem scoate la capăt. Sponsorii nu vin să plătească proiectele noastre artistice să le facem. Nu au cum să ne plătească utilități și salarii.

La început de an ți se cere să faci un proiect minimal. Îl depui, depui bugetul, faci note de fundamentare și ar trebui să fi luat în seamă. Până acum doi ani eram chemați, la început, imediat după depunerea bugetului, de către comisia de finanțe, toți directorii care aparțiuneau de Consiliul Județean și fiecare își susținea proiectului minimal și argumenta în fața comisiei de ce e nevoie de banii ăia, ca să înțeleagă și comisia cum e viața în teatru. De doi ani încoace nu se mai face absolut nimic și ne vine un buget impus la care nu mai avem ce discuta.

Avem un deficit de peste 2 000 000 lei. Nu avem banii de festival, nu avem banii de aniversarea teatrului, nu avem banii de spectacolele pe care ar fi trebuit să le montăm după vacanță începând din Septembrie până la sfârșitul anului. Spectacolele au fost discutate cu regizorii dinainte, am bătut palma cu ei, oamenii și-au făcut un program, vă dați seama, trebuie să îi anunțăm.. vă dați seama că ar fi putut să lucreze în altă parte. E greu să aduci un regizor. Trebuie să vorbești cu el cu un an, doi, înainte ca să îl programezi. Dacă îl încurci e foarte rău, după, nu-ți mai vine niciodată, dai tot programul peste cap.”