Astăzi este Ziua Internaţională a Teatrului pentru copii şi tineret. Mesajul actorului, regizorului și scriitorului Yoshi Oida.

„De
când m-am născut, am crescut imitându-mi părinții tot timpul. Cum să merg, cum
să mănânc și cum să vorbesc; am învățat toate astea imitându-mi părinții. După ce
am crescut destul cât să înțeleg lucruri, dus de părinții mei, am învățat să
merg la teatru. Teatrul a fost pentru mine țara magică. Primul lucru pe care îl
vedeai când intrai în teatru era o cortină închisă. Îmi aduc aminte că am așteptat
să se ridice cortina cu o speranță imensă, întrebându-mă ce este în spatele ei.
Când în sfârșit s-a ridicat cortina, era o lume de vis creată din decor, lumini
și costume. Uneori era ceva creat ca în lumea reală, iar alteori era un peisaj
imposibil în lumea reală. Erau actori în diferite costumații plângând, râzând,
cântând și dansând. Și în timpul intervalului puteam să auzim bubuituri și zăngănituri.
Dacă era un teatru mic și stăteam în primul rând puteam să ridic cortina, ca să
arunc o privire înăuntru. Destul de surprinzător, o scenă era schimbată într-o
clipită de un decor mare, care era întors și tras în spate. După care, acasă,
imitam actorul. Preferatul meu era rolul de samurai. Mi-am desenat sprâncene bărbătești,
mi-am făcut o perucă și mă jucam cu săbiile cu prietenii mei, folosind săbii de
bambus. Până să ajung în clasa a 7-a, am început să fac modele la scară de
decor de scenă; o scenă care se întoarce, un decor de scenă cu lumini făcute
din becuri mici… Și, desigur, am încercat să schimb scenele cu ea.

Escaladând
de la aceste experiențe, am intrat, în cele din urmă, într-o companie
profesionistă de teatru. Dar atunci nu era nicio școală pentru teatru
contemporan. Am mers la un maestru de teatru convențional și am învățat tehnici
de teatru predate convențional. Să înveți teatru convențional înseamnă să imiți
tot ce face maestrul și să faci un efort să fii exact ca maestrul. Când, într-o
zi, am primit neașteptata ocazie să lucrez cu Peter Brook. Prima lecție pe care
am avut-o cu el a fost de improvizație, ceea ce nu mai făcusem. Chiar dacă mi
s-a spus să fac improvizație, n-am avut nicio idee ce să fac, asa că am început
să fac mișcări, combinându-le pe cele convenționale pe care le învățasem în
Japonia. Într-o zi, Brook mi-a dat un sfat zicând: „Nu copia teatrul convențional
japonez“. Impresionat de sfatul lui, m-am simțit ca și cum aș fi fost aruncat
singur în marele ocean. Nu aveam nimic de care să depind și mă simțeam pur și
simplu ca o epavă, plutind ici colo. Dar acesta a fost primul moment în care am
început să mă gândesc la a crea. Am realizat că munca mea nu era pur și simplu
de a reproduce ce exista în trecut în felul în care o face teatrul
convențional, ci să creez propriile mele expresii. Și a crea nu înseamnă a crea
ceva din nimic, cum face Dumnezeu, ci să imiți ceva ce există deja și să
dezvolți. Van Gogh a fost influențat de Ukiyoe, Picasso a creat propriile
picturi fiind inspirat de arta africană, și Miro a primit sugestii de la
personajele chinezești; totul a fost dezvoltat din ceea ce exista deja.

Calea
pe care am ales-o este probabil aceeași. Viața mea a fost să imit orice vedeam
și auzeam în teatru și după să fac efortul de a evolua. Și această experiență
m-a împins să găsesc un stil de viață, trecând prin și dincolo de teatru.“

Yoshi
Oida

Actor,
regizor și scriitor. Născut în Prefectura Hyogo, în 1933. În prezent locuiește
în Paris, Franța. Și-a început cariera de actor la Compania de Teatru Bungakuza
și Shiki. Din 1970 a lucrat cu Peter Brook la CIRT (Centrul Internațional de
Cercetare Teatrală). A jucat în „Mhabarhata“, „Tempest“ si „The Man Who“,
regizate de Peter Brook, Shunkin, Simon McBurney și mulți alții. Și el a regizat
de asemenea multe piese și operete. Cartea „An Actor Adrift“, pe care a
publicat-o în 1989, a fost tradusă în 17 limbi și este tratată ca „biblia
actorului“ peste tot în lume. A primit următoarele distincții de la Guvernul francez:
Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (1992), Officier de l’Ordre des
Arts et des Lettres (2007) and Commandeur de l’Ordre des Arts et Lettres (2013).

Traducere în limba română: Nichita Teodorescu, student
la Universitatea din Bedfordshire, Anglia