O selecție plină de diversitate la ZILELE FILMULUI GERMAN #ZFG12

Anul acesta selecția de titluri de la ZILELE FILMULUI GERMAN, organizate de Goethe-Institut, se remarcă prin diversitate. De la filmele cu iz istoric până la cele care se apropie de zona experimentalului, filme pentru adolescenți, comedii sau drame, până la documentar și cineconcertul pe filmele lui Ernst Lubitsch (Die Puppe și Die Austernprinzessin) și muzica Simona Strungaru Symphonics.

Primul film din programul de anul acesta este In Zeiten des abnehmenden Lichts, care surprinde un final de toamnă, prin 1989, în munții Urali, în timpul când se dezgroapă cartofii, când utopiile se sting, când ritmurile se încetinesc înainte de un alt final, cel al Republicii Democrate Germane.

În cea de-a doua zi de festival facem încă un pas înapoi în timp, “ne întoarcem în anii 60-70 și privim un documentar compus din materiale de arhivă despre o încercare de revoluționare a cinemaului german propusă de Grupul de la München. Filmul ca pasiune, ca experiment, ca oglindă a lucrurilor care ne plac, simplu, lejer – ‘Zeigen was man liebt’. Urmează unul dintre cele mai recente exemple de astfel de cinema practicat încă, cu același șocant non-conformism ca și acum jumătate de secol, de cowboy-ul, rocker-ul, neo-anarhistul, hipster-ul, improvizatorul Klaus Lemke: ‘Unterwäschelügen’” explică Ozana Oancea – selecționerul celei de-a 12-a ediții a ZILELOR FILMULUI GERMAN.

Inspirați de noul val de filme franțuzești și de inovațiile cinematografice ale Hollywood-ului din anii ’70, câțiva regizori germani s-au adunat sub numele de Grupul de la München care avea ca scop revoluționarea filmului german printr-un exces de creativitate dus până la capăt cu pasiune și, de cele mai multe ori, inventivitatea la care te obligă un buget mic.

Klaus Lemke este singurul regizor din grup care încă mai face filme, exact în spiritul declarat, care acum ar fi un soi de coolness, dar unul asumat, conținut. Lemke produce în regim independent uneori și câte două filme pe an. Unterwäschelügen este despre acest coolness pe care regizorul îl dezvoltă, fără scenariu fix, cu un charm nerușinat, alături de actorii lui neprofesioniști, pe care îi racolează de pe stradă.

Filmele care urmează au fost grupate de către Ozana, două câte două, în jurul câte unei teme: Artist-Căutare (Selbstkritik eines bürgerlichen Hundes și Casting), Țăran-Azi (Die letzte Sau și Die Einsiedler), Bărbat-Femeie (Der traumhafte Weg și Gleissendes Glück), Călătorii-Lumi (Als Paul über das Meer kam și Der geilste Tag), Adolescență-Descoperire (Die Mitte der Welt și Offline - Das Leben ist kein Bonuslevel).

Duminică suntem introduși în lumea din spatele aparatelor de filmat, în culisele platourilor de filmare, în fazele incipiente de lucru ale actorilor și regizorului, în momentele de maximă expunere – castingul, sau cele extrem de intime, de lucru la rol, când personajul prinde contur uneori impotriva crezurilor personale ale actorului.
“Actori care joacă actori: audițiile pentru un rol, un șir de actrițe mature încercând să smulgă regizoarei o partitură generoasă, o șansă de (re)afirmare. O colecție de scene improvizate, adevărate provocări nu doar emoționale, ci și intelectuale, surse de amuzament pentru toți cei implicați, dar și pentru spectatorii cărora li se oferă șansa acestei priviri în procesul de coagulare al unui proiect cinematografic, prezentat cu maximă, mișcătoare autenticitate în Casting.” (Ozana Oancea)

Ambele filme ale zilei de luni spun povești despre țăranul contemporan. Prezentat în premieră la festivalul de film de la Veneția, Die Einsiedler, filmul de debut al lui Ronny Trocker e încărcat de lirism, de tristețe și este extrem de impresionant vizual. O mică fermă, pe munte, izolată în aerul rece, va dispărea odată cu moartea bătrânilor proprietari. Singurul urmaș al familiei își croiește drumul spre o viață mai bună tăind blocuri de piatră la cariera din vale, scormonind cu utilaje puternice și golind de miez chiar muntele natal.

În Die letzte Sau totul se năruie pentru fermierul Huber care, fără vreo alternativă posibilă, se aliază cu alți refuzați ai societății de consum, și pornește o tragi-comică, uneori muzicală, cruciadă împotriva nedreptăților lumii industrializate.

Inefabilul, ineditul, inexplicabilul posibilelor întâmplări dintre un bărbat și o femeie, chinuitoarea dialectică între nevoia de a crea legături și forțele invizibile care se opun împlinirii ei sunt temele serii de marți, 7 noiembrie, la #ZFG12.
Senzualitatea capătă valențe diferite în viziunea celor doi cineaști:

Regizoarea Angela Schanelec citează, în interviurile ei, o frază din Claude Lévi-Strauss “(…) omul este o ființă vie și deci, înainte de a fi o ființă gânditoare este o ființă suferindă“ și spune că, atunci când lucrurile sunt cu adevărat frumoase, ele capătă brusc o lumină. Der traumhafte Weg este un film scăldat în cea mai pură lumină.
Sven Taddicken descrie în tonuri mai închise, mai grele, mai nocturne lumile interioare ale personajelor lui, pe care, însă, în mod inteligent și rezervat, refuză să le judece. Și în Gleissendes Glück, ambivalența și ambiguitatea se construiesc pe jocul impecabil al actorilor, un dublu recital Martina Gedeck și Ulrich Tukur.

Legătura dintre filmele zilei de miercuri este oarecum geografică și funcționează cu dublu sens. În documentarul Als Paul über das Meer kam, Paul, străbate pe jos, cu barca, apoi cu trenul, mașina, autobuzul și bicicleta drumul din satul său din Camerun spre Germania, spre un nou început, încercând să-și construiască o viață demnă, însoțit, observat și uneori sprijinit de Jakob, realizatorul filmului, care nu își impune să rămână doar în spatele camerei; în timp ce în comedia Der geilste Tag ce se clasează pe locul doi în topul încasărilor din Germania în 2016, Andi și Benno fug din Germania în Kenya în căutarea unei dezlănțuiri finale, înaintea morților lor iminente. Pentru ei, călătoria în Africa, cu avionul, apoi cu un motorhome, înseamnă peisaje superbe, adrenalină, regăsirea (sau măcar limpezirea) unei foste iubiri și, cel puțin pentru unul dintre ei, salvarea.

Pe lângă selecția anunțată mai sus, în weekendul de festival (4-5 noiembrie), prima proiecție a zilei este dedicată adolescenților în cadrul programului ZFG YOUNG: Die Mitte der Welt și Offline - Das Leben ist kein Bonuslevel, un exercițiu alert (și cu morală!) de tranziție din viața virtuală în cea reală.

ZILELE FILMULUI GERMAN se vor desfășura la Cinemateca Eforie din București între 3 și 9 noiembrie, fiind organizate de Goethe-Institut. Biletele sunt disponibile la casele de bilete de la Eforie și Union. Mai multe detalii găsiți pe: https://www.facebook.com/Zilele-Filmului-German