PORTRET: George Calboreanu – 126 de ani de la naștere

George Calboreanu s-a născut la 3 ianuarie 1896, în localitatea Turnişor, judeţul Sibiu.

A frecventat clasele primare în localitatea natală, apoi a devenit elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti.

După absolvire, a plecat la Constanţa, dorind să se îmbarce pe un vapor şi să plece, dar a fost obligat să revină la Bucureşti, unde a intrat în corul unei biserici. A dat concurs la Teatrul de Operetă însă a fost respins pentru că membrii comisiei de admitere nu au putut hotărî dacă vocea lui este tenor, bas ori bariton.

Apoi Calboreanu s-a înscris la Conservatorul din Iaşi, la clasa lui State Dragomir, avându-i colegi pe C. Ramadan, Miluc Gheorghiu, Sorana Bopa, Costache Antoniu, Alex Critico şi alţii.

În paralel cu Conservatorul a participat şi la cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie.

În stagiunea 1918-1919 a debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în piesa „Fântâna Blanduziei” şi, tot aici, a jucat şi rolul lui Chiriac din „O noapte furtunoasă”.

În 1920 a fost angajat la Teatrul Naţional din Cluj unde se va remarca în rolurile din „Messalina” şi „Butoreştii”, rolul Amos din cea de-a doua piesă aducându-i un premiu ce a constat într-o călătorie de studii la Viena.

După revenirea în ţară, a fost angajat la Teatrul ”Regina Maria”, condus de soţii Bulandra, unde a jucat în piesele „Don Juan”, „L’Aiglon”, „Cadavrul viu” şi „Masca şi obrazul”.

S-a angajat apoi la Teatrul Popular, înfiinţat de Nicolae Iorga, unde a jucat cu mare succes rolul lui Raskolnikov din „Crimă şi pedeapsă”, un triumf care îi va deschide multe oportunităţi profesionale.

În perioada interbelică, dă viaţă numeroaselor personaje din drame pe scenele teratrelor particulare conduse de Dina Cocea şi Maria Filotti.

În anul 1923, este angajat la Naţionalul bucureştean, unde a activat până la pensionare, timp de aproape o jumătate de veac. Pe această scenă a jucat alături de alţi mari actori precum Aura Buzescu, Sonia Cluceru, Ion Finteşteanu, George Vraca, Nicolae Brancomir, Romald Bulfinski, Ion Manu, Aurel Athanasescu.

În 1927, George Calboreanu, Ion Sârbul, Ion Brezeanu şi Sonia Cluceru interpretează în premieră piesa „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

În anul 1932, are loc premiera comediei „Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, cu George Calboreanu, Ion Finteşteanu, Sonia Cluceru şi alţii.

În perioada 1941 – 1944, a directoratului lui Liviu Rebreanu, la Teatrul Naţional au loc mai multe evenimente teatrale remarcabile. Între aceastea, Valeriu Valentineanu, George Vraca şi George Calboreanu au jucat succesiv rolul titular din Hamlet de William Shakespeare, eveniment numit în epocă „Bătălia celor trei Hamleţi”.

În 1956, are loc premiera postbelică a dramei „Apus de soare” de B. Ştefănescu Delavrancea cu George Calboreanu în rolul principal, care va rămâne cel mai cunoscut rol al său, cel al domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare.

În anul 1957 are loc turneul naţionalului bucureşean cu „Bădăranii” de Carlo Goldoni în regia lui Sică Alexandrescu, la Veneţia, din distribuţie făcând parte: Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Radu Beligan, George Calboreanu, Silvia Dumitrescu Timică, Tantzi Cocea.

În 1965, după o absenţă de câteva decenii se reia „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila cu George Calboreanu în rolul titular.

Dintre piesele în care Calboreanu a dat viaţă unor personaje memorabile mai amintim: „Hagi Tudose”, „Coana Chiriţa” (Bârzoi), „Avram Iancu”, „Pământ” (Boierul), „Patima de sub ulmi”, „Păpuşile”, „Toţi fiii mei”, „Dama cu camelii”. Au urmat spectacolele „Mama”, „Trenul blindat”, „Papucii fericirii”, „Tinereţe”, „Ion Vodă cel Cumplit”, „Egor Buliciov”, „Rapsodia ţiganilor”, „Cetatea de foc”, „Bădăranii”, „Iuda”, „Dulcea pasăre a tinereţii”, „Monna Vana”, „Complotul condamnaţilor”, „Maria Stuart”, „Fraţii Karamazov”, „Oameni pe un sloi de gheaţă”, „Patima roşie”, „Iulius Cezar” şi multe altele.

Calboreanu a jucat şi în filme: dubă debutul din anul 1954, în rolul maistrului Oprea din pelicula „Brigada lui Ionuţ”, un film regizat de Jean Mihail, cu Emanoil Petruț, Gheorghe Câmpeanu şi Ion Ciprian în rolurile principale, au urmat „Bădăranii” (1960), „Setea” (1961), „Omul de lângă tine” (1961), „Lupeni 29” (1962), „Lumină de iulie” (1963), „Străinul” (1964), „Neamul Şoimăreştilor” (1965), „Calea Victoriei sau cheia visurilor” (1966), „Şopârla” (1966), „Apoi s-a născut ‘Legenda'” (1969), „Fraţii” (1970), „Serata” (1971), „Fraţii Jderi” (1974), „Ultimele zile ale verii” (1976).

Pe lângă teatru şi film, George Calboreanu a realizat și sute imprimări la radio, pentru piese de teatru radiofonic dar şi recitând poezie.

Spre exemplu, în 1954, la radio era înregistrat spectacolul „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, adaptare radiofonică de Mihnea Gheorghiu, regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: George Calboreanu, Mircea Anghelescu, Ion Manta, Aurel Athanasescu, Sorin Gabor, Dan Nasta, Nicu Dumitriu, Aurel Ghiţescu, Ionescu Gion, George Carabin, Fory Etterle, Clody Berthola. Regia muzicală: Paul Umuzescu.

În anul 1955, Irina Răchițteanu (în rolul Anna) și Gheorghe Calboreanu (în rolul Luka), înregistrau adaptarea radiofonică a piesei „Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, adaptare radiofonică de Val Săndulescu, regia artistică Mihail Zirra.

În 1956, Calboreanu înregistra la radiodifuziune piesa „Volpone”, după Ben Jonson, în care a interpretat alături de Radu Beligan, iar în 1970, era înregistrată piesa „Ciclopul de Euripide”, cu George Calboreanu şi Ion Marinescu în rolurile principale.

Pentru activitatea sa remarcabilă, George Calboreanu a primit titlul de Artist al Poporului (1960) şi a fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

În ultimii ani ai vieţii, după moartea soţiei şi a fiului, marele actor şi-a trăit zilele într-un azil de bătrâni.

George Calboreanu a murit la 12 iulie 1986 la Bucureşti, la vârsta de 90 de ani.

Remarcabilul actor a lăsat posterităţii nu mai puţin de 343 de roluri, unele dintre acestea memorabile…

de Răzvan Moceanu - RADOR