Vladimir Smith-Mesa (University College London) despre „El Brigadista”

Luni 24 iunie debutează
la cinematograful Union festivalul „Lumi comuniste pe ecran: Dincolo de alb și
negru”. Vor fi proiectate două filme, „Învățătorul” (Cuba, 1978 - 18.30) și
„Primul învățător” (Uniunea Sovietică, 1965 - 20.40). Cel de-al doilea este
filmul de debut al regizorului rus Andrey Konchalovsky (cunoscut pentru filme
importante precum precum „Leul în
iarnă” sau „Casa nebunilor”). „Primul învățător” analizează antagonismului
între generații și efectele ofensivei cultural-politice a regimului sovietic
asupra unei comunități din Kârgâzstan. El va fi introdus, în limba engleză, de
Kristin Roth-Ey (University College London).

Prima proiecție din
cadrul festivalului, „Învățătorul”, va fi introdusă, în limba engleză, de
Vladimir Smith Mesa (UCL). Vladimir ne-a oferit permisiunea de a reda extrase din
teza lui de doctorat (http://discovery.ucl.ac.uk/1336532/)
despre „Învățătorul” și regizorul acestuia, Octavio Cortázar. Vi le prezentăm
mai jos, traduse de Viviana Iacob, cu unele ajustări editoriale necesare pentru
a asigura omogenitatea textului.

„Octavio Cortázar Jiménez
a fost implicat în activitățile ICAIC (Institutul Cubanez de Artă și Industrie
Cinematografică) încă din 1959. A început să lucreze în calitate de coordonator
al Enciclopedia Popular, un departament special creat de noul regim
revoluționar în 1961 pentru a susține campania de alfabetizare. Cortázar a fost
asistent de regie pentru filmul lui Vladimir Ĉech „Pentru cine dansează Havana?”

[un proiect care reflecta la acea vreme solidaritatea internaționalistă a
regimului comunist cehoslovac cu noua conducere revoluționară, n.t.]

. Cortázar
a călătorit în Cehoslovacia pentru a studia regia de film la Academia de Arte
Performative (FAMU) din Praga. În 1967, se întoarce în Cuba unde realizează
primul său film „Por primera vez” („Pentru prima dată”) care este considerat un
clasic al documentarului de artă. Filme precum „Acerca de un personaje que unos
llaman San Lázaro y otros llaman Babalú” („Despre un personaj caruia unii ii
spun Sfântul Lazăr dar alții îl numesc Babalú”, 1969) îl consacră în acest gen
cinematografic.

Filmul artistic de debut
al lui Cortázar, "El Brigadista" (Învățătorul), unul dintre cele mai populare filme din Cuba, este
inspirat de un eveniment istoric: campania de alfabetizare în timpul căreia doi
învățători, adolescenții Conrado Benitez și Manuel Ascunce Domenech, și un
fermier au fost omorâți de opozanți ai regimului. Filmul prezintă această
tragedie prin intermediul poveștii unui personaj fictiv, tânărul voluntar
Mario. Decizia lui Cortázar de a selecta un adolescent ca personaj principal al
filmului ne reamintește de cinematografia sovietică din anii 1950, când tinerii
erau eroii pozitivi ai viitoarei societăți comuniste, într-o inversie
carnavalescă a poveștii de re-educare, când un membru al noii generații devenea
profesorul celor mai în vârstă, când adolescentul devenea eroul favorit pentru că se răzvrătea
împotriva fostelor figuri de autoritate. În acest mod erau abil ilustrate
valori în schimbare, valori pe care comunismul le impunea în noua societate.
„El Brigadista” reamintește însă și de cinematografia perioadei de „dezgheț”
(de-stalinizare), datorită etosului utopic revitalizat specific anilor șaizeci.
Actorul Salvador Wood, care interpretează unul dintre personajele principale,
este de asemenea protagonistul celei de a patra povești a filmului „Eu sunt
Cuba” („Soy Cuba”) a regizorului sovietic Mikhail Kalatozov [un film
controversat în momentul difuzării sale, dar care a fost recuperat în Occident
datorită tehnicilor inovative de filmare, n.t]. Alegerea aceluiași actor ca
lider al satului în filmul lui Cortázar reprezintă un caz de intertextualitate.

Prima scenă sintetizează
întreaga idee a filmului „El Brigadista” explicând nu numai tumultul generat de
campania de alfabetizare ci și modul în care acesta depășește imaginea
stereotipică a învățătorului în mediul rural. Brigadiștii cubanezi erau în
majoritate adolescenți din orașe, care se angajau în proiectul politic-educativ
al regimului revoluționar. Legătura cu modelul sovietic este definită prin
experiența practică, și anume impunerea datoriei de a combina studiul și munca.
În cadrul sistemului educațional cubanez, țăranii tineri călătoreau la Havana
pentru cursuri speciale. Aceștia erau cazați în unele dintre cele mai luxoase
hoteluri și case în zone anterior exclusiviste precum Vedado, Miramar și Playa.
Distrugerea acestor locuri și a tot ce era în interiorul lor, inclusiv
mobilierul și alte obiecte culturale importante, s-a datorat ignoranței noilor
chiriași dar si ideii că toate aceste "artefacte" reprezentau
sistemul "vechi și corupt" din trecut. În același timp, angajații și elevii
școlilor din orașe au fost trimiși să lucreze în mediul rural timp de 45 de
zile în fiecare an. În Cuba, în anii șaizeci, a fost creată un nou tip de
școală, numită "escuela en el campo". Aceste instituții gimnaziale
erau situate în mediul rural, fiind destinate în primul rând elevilor și invățătorilor
din mediul urban. Elevii locuiau acolo pe întreaga durată a semestrului,
călătorind acasă în fiecare vineri și revenind duminică. Acest tip de școală
combina munca cu studiul. Mii de familii cubaneze au fost practic destrămate ca
urmare a faptului că adolescenții petreceau mai mult
timp în afara acestui mediu tradițional, colectivul devenind noua lor familie.
Asemenea aspecte sunt reflectate în „El Brigadista”.

Filmul face aluzie la
evenimentele istorice din Golful Porcilor [unde în aprilie 1961 cubanezi din
exil sprijiniți de CIA au eșuat în încercarea de a răsturna regimul comunist
din Havana, n.t.]. În film, evenimentul are loc în apropiere de Maniadero
Chiquito, locul în care predă Mario. Părinții lui Mario vin să îl ia înapoi
la Havana, dar el decide să rămână,
demonstrând astfel solidaritatea cu noua ordine politică. Într-o altă scenă, un
tânăr învățător și un fermier sunt capturați de „contrarevoluționari” și linșați cu sârmă ghimpată. Secvența
recreează asasinarea învățătorului Manuel Ascunce Domenech și a studentului
său, Pedro Lantigua, uciși în Escambray. Aceste scene dramatice provoacă un puternic
răspuns emoțional din partea
spectatorului.

Cortázar a folosit înregistrări documentare din timpul
campaniei de alfabetizare, în special material din filmul lui Manuel Octavio
Gómez „Historia de una batalla” (1961). Cortázar modifică însă scena finală
insistând asupra idealului revoluționar masculin; ultima scenă din filmul Gomez arată revenirea acasă a unei tinere
care participase în campanie. „El Brigadista” este un exemplu de film
„documentar-artistic”. Natura experimentală a acestuia nu se regăsește în felul
in care este utilizată camera, ci mai degrabă în conținutul său. Filmul este
semnificativ deoarece ilustrează tumultul primei campanii a revoluției
culturale care a cuprins Cuba [odată cu preluarea puterii de către gherilele
conduse de Fidel Castro, n.t.].”

Text de Vladimir
Smith-Mesa