UNTAC PRESS, editura Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, și Editura Polirom lansează la ediția din acest an a Târgului de Carte Gaudeamus un text fundamental pentru estetica filmului: volumul al doilea al proiectului Ce este cinematograful? de André Bazin. Evenimentul va avea loc la standul Editurii Polirom: duminică, 11 decembrie, de la ora 13.30, în prezența a trei dintre traducătorii volumului: Andrei Gorzo, coordonatorul proiectului de traducere, Gabriela Filippi și Andrei Rus; moderator: Adrian Șerban, director editorial Polirom. Lista traducătorilor prezentului volum este completată de Andreea Chiper și Liri Chapelan.

La 64 de ani de la moartea sa (după o viață șocant de scurtă: 40 de ani), André Bazin rămâne unul dintre cei mai mari gânditori pe care i-a avut cinemaul – și cu siguranță cel mai influent, continuând să inspire generație după generație de cineaști, critici și universitari specializați în reflecția despre film și media. Cu energie de jurnalist, entuziasm de cinefil, ținută de pedagog, convingere de apostol, cu devotamentul unui mare umanist postbelic, cu intuiții vizionare ce reverberează până azi, cu o scriitură eclatant-eseistică, Bazin tratează în aceste pagini despre fenomene precum festivalul ca univers al ordinii, erotismul cinematografic, westernul, implicațiile revoluției estetice izbucnite după război în cinemaul italian, ecourile luptelor politice din Italia în dezbaterile critice despre neorealism și multe altele. Indiferent de subiectul abordat, contribuția lui Bazin la iluminarea cinemaului este – și rămâne până în ziua de azi – indispensabilă.

Proiectul de traducere în limba română a celor patru volume reunite în seria Qu'est-ce que le cinéma? de André Bazin reprezintă un eveniment editorial și un gest de recuperare culturală absolut necesar.

André Bazin (1918-1958), teoretician, filosof, umanist şi unul dintre cei mai influenţi critici de film francezi. În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a organizat proiecţii cinematografice în cadrul asociaţiei Travail et Culture, iar în următorii ani s-a impus în presa culturală. A publicat eseuri şi critică de film în reviste şi periodice precum L’Écran français, Le Parisien Libéré, Revue du Cinéma şi Esprit, iar în 1951 a fondat Cahiers du cinéma, o inovatoare revistă de specialitate al cărei editor a fost până la moartea sa.